Ce clopote trag, Mitică?
Ale bursei, monşer!
Reeducare continuă. Ne reeducăm permanent. Trăim în ritm de revoluţii zilnice. Perfect inutile şi strict tranzitorii, de altfel. Mai puţin decît mai erau, pe vremuri, adică pînă de foarte curînd, mòdele. În locul doritelor, visatelor, fantasmat-programatelor revoluţii politice ale societăţii, revoluţii permanente, şi fără rost, doar ale indivizilor, care, cum spuneam, trebuie să se revoluţioneze permanent, zilnic, ca să mai ţină, ca indivizi, pasul cu societatea, care pare a se fi (re)autonomizat, (re)devenind suverană, ceva cu totul distinct faţă de bietul cetăţean.
Sub avalanşa de ştiri absolut catastrofice din ultimele zile, dar care, paradoxal, miraculos, fac serie, se fac Istorie, adică niciuna, deşi ultimă şi definitivă, nu reuşeşte să fie (din fericire?) şi ultima, cele despre reluarea, de fapt relansarea Crizei, după evitarea (amînarea) disperată a falimentelor Greciei şi Statelor Unite, prin căderea generalizată, globalizată, universală a burselor (minunat am ajuns să ne petrecem timpul: citind informaţii şi analize economice!), m-am supus unui îndemn, zic eu, de bun-simţ, pe care l-am lansat imediat pe Facebook, acolo unde îmi consum impulsurile, şi care, se pare, s-a bucurat de suficiente reacţii, printre care şi o controversă colaterală.
Am scris aşa: Bursele cad. N-ar trebui oare pur şi simplu închise, suspendate pieţele ca să se limiteze (interzică, face imposibile) pierderile?
Nu mi se pare deloc o idee aberantă, tocmai de aceea, iată, o şi reiau. Mai mult (adică mai puţin) chiar: mă tem că am întîlnit-o sugerată în cartea de memorii a lui Alan Greenspan.
După Criza I, a fraudării băncilor şi prin băncile globale, sub oblăduirea, cu consimţămîntul şi chiar prin presiunea politică a agravării neoconservatoare a neoliberalismului, a venit acum, absolut logic, Criza II, a statelor şi a monedelor. Deoarece statele au devalizat (furat) a doua oară, după bănci, societăţile, adică pe oameni, pentru a astupa (adică lărgi, consolida, "sustenabiliza") public golurile - producţia pozitivată de nihil, de neant, de negativ care a ajuns să se dezvăluie pe deplin că e capitalismul - produse privat.
Nimic de mirare, deci, în ceea ce se întîmplă acum. Căci cum ar putea să ne mire, raţionalist vorbind, ne-intervenţia unui miracol?
Să nu ne mirăm, deci. Criza, "negativul", e cea care a ajuns să crească, să se dezvolte, nu a trebuit decît să fie produsă industrial, artificial, "tehnic" şi să i se dea drumul în lume, ca strategie de "sîngerare" terapeutică a capitalismului, şi ea s-a substituit, se substituie Istoriei înseşi, devine, tocmai în calitatea ei de negativ, însuşi motorul Istoriei şi procesul istoric.
La fel de logic, dar pe dos, pozitivînd, conform devenirii Istoriei, negativul şi încercînd, ca să-i fac faţă, să-l provoc ("terapeutic"), în condiţiile prăbuşirii tuturor burselor, deci ale distrugerii de valori, cînd catastrofa nu mai trebuie produsă "accidental", "infracţional", ci s-a automatizat impersonal, procesual, (meta-)pieţele de valori (adică bursele), repet, ar trebui închise sau, măcar, suspendate.
Paradox: a suspenda capitalismul pentru a-l salva, pentru a-l feri să se autodistrugă, aşa cum am văzut, tot de la ştiri, că se induc "morţi clinice" pentru a se salva pacienţi de la distrugeri fatale.
Nu sfîrşitul, ci suspendarea capitalismului pentru a nu se distruge pozitiv, nu doar negativ, privativ, valoarea valorii, cadrul cotaţiilor.
Distrugerile, în faza de faţă, au devenit ne-creatoare, bursa însăşi, motorul "distrugerilor creatoare" ca lege a capitalismului, devine distructivă dinăuntru.
Suspendare, închidere temporană ne-revoluţionară, ci, tocmai, autonomă, suverană, suprem economică, a capitalului.
Ca să se salveze, capitalul se poate suspenda, închide temporar liniştit: nici din afară, nici dinăuntru nu-l ameninţă vreo invazie ori vreo revoluţie, terorismul "ciocnirii civilizaţiilor" a implodat, s-a deconstruit în Nor(d)vegia, iar stîngii globale, ca forţă eventuală de ameninţare, i s-a evaporat pînă şi cadavrul (reconstituirea ei aflîndu-se cel mult în preistorie, într-o fază de agregare "atomistă", "moleculară").
Suveran, capitalismul poate încerca să se salveze, să-şi salveze valoarea (onoarea fiind-u de mult pierdută) prin închidere temporară.
Închideţi deci pieţele, Piaţa, sau salvaţi de fapt Piaţa închizînd piaţa pieţelor, Bursa.
Şi încă două "floricele", mai pe gustul şi înţelesul unor "analişti politici" autohtoni şi al altor "scriitori la ziar" şi, mai nou, blogeri, pentru care o poantă poate ţine loc de judecată politică.
Zilele acestea, veselul clopoţel de trezire la viaţă al bursei din New York a sunat mai mult a clopot de alarmă - dacă nu chiar a clopot de îngropăciune.
Şi: ar trebui oare să ne mutăm acţiunile pe (nu "în") ultima piaţă care, probabil, va rezista, aceea a agenţiilor de "rating" - care însă, foarte curînd, în lipsă de altceva, e foarte probabil să ajungă, fratricid, suprem speculativ, făcîndu-şi însă şmechereşte cu ochiul, să se coteze unele pe altele?
Serios acum (adică hiper-speculativ): ar trebui oare să oprim Bursa pentru a salva (şi relansa "sănătos") Piaţa?