O vizită într-un parc de distracţii - Rubato

Citiţi un fragment din această carte.

Răzvan Petrescu (n. 1956) este eseist, prozator, dramaturg. A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti în 1982, şi a profesat timp de opt ani. Între 1990 şi 1993 a fost redactor la revistele Cuvîntul şi Amfiteatru, apoi la Editura Litera. Din 1996 pînă în 2003, a lucrat tot ca redactor la Editura Allfa, Grupul Editorial ALL. Din 2004 pînă în prezent este redactor la Editura Curtea Veche.

A publicat volumele: Grădina de vară (proză scurtă), Cartea Românească, 1989, premiul Fundaţiei "Liviu Rebreanu"; Eclipsa (proză scurtă), All, 1993, premiul oraşului Tîrgovişte pentru cea mai bună carte de proză a anului; Într-o după-amiază de vineri (proză scurtă), Cartea Românească, 1997, premiul Cartea Anului la Salonul Naţional de Carte de la Cluj, premiul ASPRO pentru cea mai bună carte a anului şi premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti; Farsa, Editura Unitext, 1994, premiul UNITER pentru cea mai bună piesă de teatru a anului; Primăvara la bufet, Editura Expansion, 1995, Marele Premiu la Concursul Naţional de Dramaturgie "Camil Petrescu" ediţia I şi premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor; Foxtrot XX (jurnal şi publicistică), Cartea Românească 2008, premiul pentru proză pe anul 2008, acordat de Radio România Cultural. Inclus în 4 antologii de proză scurtă şi în manualul de limba şi literatura română pentru clasa a X-a editat de Editurile Univers, Paralela 45 şi Rosetti. Volumul Mici schimbări de atitudine, Editura Allfa, 2003, este o selecţie (antologie) din întreaga operă a scriitorului. A fost tradus în Israel, Editura Nymrod, 2007, şi Spania, Editura El Nadir, 2010. Anul acesta va apărea în Marea Britanie.
 
Volumul Rubato cuprinde 14 proze scurte, dintre care una publicată în premieră. Cartea este o încântare atât pentru împătimiţii genului, cât şi pentru cei ce vor să descopere acum stilul inconfundabil al unuia dintre cei mai valoroşi scriitori români de proză scurtă de la ora actuală. Volumul prezintă o selecţie din prozele scurte ale autorului, apărute de-a lungul timpului în Grădina de vară, Eclipsa, Într-o după-amiază de vineri, Mici schimbări de atitudine. Prozele scurte ce alcătuiesc ediţia actuală au fost revizuite de autor, care a adăugat la final povestirea Jaf armat, publicată pentru prima dată într-un volum.

"Farmecul imediat sesizabil al scrisului lui Răzvan Petrescu constă în contradicţia dintre continua jubilaţie stilistică şi o tristeţe de fond, nevindecabilă. Prozatorul are aerul celor care dau petreceri strălucitoare, încercând să uite de o nenorocire survenită în viaţa lor. Cărţile de proză scurtă (...) îl prezintă ca pe un iluzionist al scrisului, capabil să-i cucerească şi să-i recucerească ori de câte ori vrea pe cititori. (...) Este frapantă repeziciunea cu care se succed întâmplările. Parcă se proiectează secvenţe filmate cu acceleratorul. În plus, ele sunt imprevizibile - ca peripeţiile unui personaj picaresc. Cititorului îi vine deopotrivă să plângă şi să râdă, întrucât viteza derulării conferă chiar şi unor tragedii un aspect mecanic ilariant." (Alex Ştefănescu, Istoria literaturii române contemporane 1941-2000)
 
"Comparabil oricând cu Caragiale, Sadoveanu sau Preda prin acuitatea simţului de observaţie şi prin felul în care reuşeşte să reconstituie un univers social şi moral folosind oralitatea, dar, mai ales, polimorfia stilistică a prozei sale ce trece, brusc sau prin fineţuri intertextuale, de la realism la parabolic - situându-se undeva între tradiţia est-europeană a farsei absurde gen Hrabal - Harms şi realismul parodic nord-american à la Carver - Allen (Woody, fireşte) -, Răzvan Petrescu este maestrul din umbră al literaturii române scurte." (Marius Chivu)


Proza scurtă a lui Răzvan Petrescu se aseamănă cu o vizită într-un parc de distracţii, nu ştii la ce să te aştepţi citind următoarea istorisire. Faptul că povestirile lui sunt scurte nu reprezintă în niciun caz vreo îngrădire în ceea ce priveşte desfăşurarea acţiunii, căci la sfârşitul lecturii întregului volum Rubato cititorul va constata că toate prozele se leagă între ele. Personajele se regăsesc ca într-un caleidoscop, iar fiecare imagine poate fi transpusă într-un imens colaj realizat cu mult umor şi o nesfârşită ironie, iar uneori chiar autoironie. De fapt, ar putea fi citite şi independent, dar au mult mai multe sensuri împreună.
 
Umorul negru dus până la extrem, adeseori atingând absurdul (Mici schimbări de atitudine), te împinge să citeşti mai departe, iar de multe ori acţiunea are o viziune suprarealistă, fapt ce conferă un aer modernist şi original. Dar ca în tablourile lui Dali, unde ceasurile se deformează, aici timpul se dilată, se contractă, se contorsionează şi nu trebuie să vă obosiţi să poziţionaţi mental evenimentele cronologic. Ordinea în care s-au desfăşurat faptele nu contează, chiar dacă personajele pot fi regăsite în diferite povestiri din diverse viziuni sau unghiuri. Poate că acest umor negru ar putea să aducă puţin cu al lui Ma Jian, dar asemănarea se opreşte aici, scrierea este mai degrabă profund autohtonă, iar în privinţa asta nimeni nu se poate înşela.
 
Umorul debordant, precum ar fi în Fotografii de nuntă, captivează cititorul, ghinioanele se ţin lanţ, tot ce poate să meargă prost merge foarte prost, iar ce începe bine se va sfârşi invariabil tot foarte prost, nevrând să contrazică legile lui Murphy.
 
Există atâtea faţete în scrierea lui Răzvan Petrescu, că ai putea găsi mici asemănări cu extrem de mulţi scriitori, însă puţinul luat de la fiecare nu este chiar suficient ca să reziste unei analize mai amănunţite. De fapt în asta constă originalitatea şi prospeţimea cărţii. Uneori te surprinde chiar cu un înduioşător romantism (Scrisoare de octombrie), cuvintele se înlănţuie şi par că rimează, dar asta este doar o părere de-o clipă, pentru că imediat totul se schimbă.
 
Personaje groteşti, stupide, beţivi irecuperabili, intelectuali rataţi, diverşi agramaţi se adună în cârciumă (Primăvara la bufet) ca să comenteze ultimele aventuri sau întâmplări din sat, iar uneori ajung să interpreteze chiar ştirile difuzate nu cu mult timp în urmă la televiziune. Acest fapt îl face complice la evenimente şi pe cititorul român, care îşi dă seama că se încadrează în ansamblu, că trăieşte în aceeaşi lume.
 
Numele personajelor sunt, de asemenea, o sursă de umor, avem de-a face cu Mitiriţă, Micşunica, Ceapă, Prună, Chioacă, madam Sughiţ, dar şi cu referiri la personaje cunoscute din istoria mai recentă sau mai îndepărtată, Ceauşescu, Leanţa, Gheorghiu-Dej ori Petru Groza: "Nae julea manifeste cu derbedeii de Gheorghiu-Dej şi Petru Groza, iar ea stătea printre tulpinile de jad ale nemţilor."
 
Celebritatea atât de râvnită de toţi scriitorii, fie ei contemporani sau nu, este şi ea ironizată, fotografiile din reviste şi ziare ale autorului sfârşind lamentabil sub paşii săltaţi ai trecătorilor (Blitz), iar faima neconducând la nimic altceva decât la un divorţ. De altfel, până şi ultima frază din Rubato - capitolul Ecouri critice - are un umor sec incredibil şi nelipsita autoironie: "«Habar n-am cine-i Răzvan Petrescu.» «Sigur nu-l cunoaşteţi?» (Dialog între autor şi un om de pe stradă, în urma căruia amândoi am ajuns la spital.)"
 
Nu trebuie să credeţi însă că totul este ca în viaţa reală, deşi poate că se porneşte de la o idee de care aţi mai auzit. Pentru că finalul poate lua alte proporţii în imaginaţie, iar povestirile au de cele mai multe ori un final neaşteptat, fie cu nişte conotaţii biblice, fie cu referiri shakespeariene. Însă nu are rost să intrăm în amănunte ca să nu privăm cititorul de bucuria descoperirii şi a citirii acestor mici istorisiri.