Raluca Ciochină
greva tăcerii
Editura Casa de pariuri literare, 2011
greva tăcerii
Editura Casa de pariuri literare, 2011
Citiţi prefaţa acestei cărţi.
***
Prezentare autor
Prezentare autor
Raluca Ciochină s-a născut în Constanţa la data de 28 septembrie1983, într-o familie de ingineri. A absolvit Colegiul Naţional "Mircea cel Bătrân", secţia Informatică, însă în clasa a X-a a cotit-o brusc şi fără întoarcere către literatură. A fost membru activ al cenaclului Pătratul literar, condus de Mircea Ţuglea, în revistele căruia (Suplimentul de Marţi al ziarului Observator de Constanţa şi www.marti.ro) a început să publice recenzii şi diverse alte articole în 2002. A absolvit Facultatea de Litere (secţia Română - Engleză Americană) de la Universitatea din Bucureşti, masteratul Centrului de Excelenţă în Studiul Imaginii de la Universitatea din Bucureşti, iar în prezent este doctorand la acelaşi Centru, sub coordonarea prof. univ. dr. Sorin Alexandrescu.
Din 2002, a colaborat cu revista Litere din Târgovişte, cu Observator cultural şi cu România literară, scriind recenzii şi articole de cultură. A lucrat ca redactor şi traducător la câteva edituri (Polirom, Corint, Curtea Veche) şi a predat în ultimii ani limbile engleză şi germană în învăţământul privat. Din luna martie 2011 a colaborat ca voluntar la ANCAAR, în prezent fiind angajată la acest ONG.
În 2005 a fost unul dintre membrii cenaclului 314 condus de Simona Popescu, iar în 2008 a debutat cu proză în romanul colectiv Rubik, apărut la Editura Polirom (debut colectiv).
A publicat poezie pe www.marti.ro şi www.liternet.ro, iar în iulie 2010 a participat la Festivalul de poezie şi muzică de cameră "Poezia e la Bistriţa", unde a citit fragmente din manuscrisul cărţii greva tăcerii.
Din 2002, a colaborat cu revista Litere din Târgovişte, cu Observator cultural şi cu România literară, scriind recenzii şi articole de cultură. A lucrat ca redactor şi traducător la câteva edituri (Polirom, Corint, Curtea Veche) şi a predat în ultimii ani limbile engleză şi germană în învăţământul privat. Din luna martie 2011 a colaborat ca voluntar la ANCAAR, în prezent fiind angajată la acest ONG.
În 2005 a fost unul dintre membrii cenaclului 314 condus de Simona Popescu, iar în 2008 a debutat cu proză în romanul colectiv Rubik, apărut la Editura Polirom (debut colectiv).
A publicat poezie pe www.marti.ro şi www.liternet.ro, iar în iulie 2010 a participat la Festivalul de poezie şi muzică de cameră "Poezia e la Bistriţa", unde a citit fragmente din manuscrisul cărţii greva tăcerii.
***
Fragment
Fragment
Mariei, pentru ultimii opt ani
mamă, tu nu ştii nimic despre mine cine sunt şi ce-mi amintesc
povestea trebuie spusă în tăcere
pentru că niciuna din noi
nu mai poate înţelege cuvintele
***
în casa tatălui meu
copii cu feţele murdare se-mbrăţişează
în tăcere până adorm
nu le spune nimeni nicio poveste
copii cu feţele murdare se-mbrăţişează
în tăcere până adorm
nu le spune nimeni nicio poveste
***
nu aud voci
sunt prea multe guri în mine
căci tata e monstrul cu şapte capete
care mă devorează în tăcere
sunt prea multe guri în mine
căci tata e monstrul cu şapte capete
care mă devorează în tăcere
***
cine sunt eu altcineva decât cea care tremură când tata o arată cu degetul pe perete
sunt copilul femeia mama bărbatul fratele pe care nu l-am avut niciodată
şi în mintea mea trebuie să refac totul e ca şi cum aş uita
că tata-şobolanul roade noaptea oblonul de lemn şi gratiile şi piciorul patului
cine sunt eu altcineva decât cea care tremură când tata o arată cu degetul pe perete
sunt copilul femeia mama bărbatul fratele pe care nu l-am avut niciodată
şi în mintea mea trebuie să refac totul e ca şi cum aş uita
că tata-şobolanul roade noaptea oblonul de lemn şi gratiile şi piciorul patului
***
spune-mi ce simţi, nu ce gândeşti
simt cum cineva îmi bate cuie în gât ca să tac
iar eu mă prăbuşesc
pe iarba atât de verde din caietul de desen
de-acum douăzeci de ani
simt cum cineva îmi bate cuie în gât ca să tac
iar eu mă prăbuşesc
pe iarba atât de verde din caietul de desen
de-acum douăzeci de ani
***
din cameră în cameră bântui în casa tatălui meu
şi mă văd cum stau ghemuită în colţ
cu pantofii mei albaştri cu şosetele mele verzi
cu salopeta-iepure maro
albă ca varul mă fac una cu peretele
şi mă văd cum stau ghemuită în colţ
cu pantofii mei albaştri cu şosetele mele verzi
cu salopeta-iepure maro
albă ca varul mă fac una cu peretele
***
pe tatăl meu îl cheamă Valentin
iar la ora şase vine sfârşitul lumii odată cu el
şi cu firele lui albe de păr
pe care spune că i le-am scos eu
iar la ora şase vine sfârşitul lumii odată cu el
şi cu firele lui albe de păr
pe care spune că i le-am scos eu
***
aici se face tăcere
când tata blochează uşa de la intrare
şi începe să bată
cu tocul de la pantof în masă
când tata blochează uşa de la intrare
şi începe să bată
cu tocul de la pantof în masă
***
e întuneric
când tata face greva tăcerii nu am voie să aprind lumina
cum nu am voie să rup florile-n parc sau să calc pe iarbă
când tata face greva tăcerii nu am voie să aprind lumina
cum nu am voie să rup florile-n parc sau să calc pe iarbă
***
este ora şase şi a venit nenea să ne aşezăm cuminţi
în pat
îmi ţin respiraţia
să nu care cumva să se audă vreun sunet
totul va fi bine
fără sticlele de bere încă pe jumătate pline
fără hainele aruncate grămadă
în mijlocul camerei
pentru ca eu să le pun încet la loc
***
impreuna cu papua vasilica
dorm cu sughifurii strang in brafe o cimaa de noapte albastra
***
şi ce faci cu frica
când vine ziua o îmbrac să plece
dar frica rămâne acasă şi are grijă de mine
***
în camera mea din casa tatei ascult încă
frica îmi cutremură oasele îmi zdrobeşte degetele
mă lipesc de orice să simt atingerea
***
dimineaţa bunica taie pâinea cuburi şi-o unge cu unt
nu s-a întâmplat nimic azi-noapte
dar ea nu ştie că au spart vitrinele şi-au violat păpuşile
era un zgomot infernal când au linşat ciucurii
şi-au înjunghiat pernele
iar pe geam aruncau sticle de vin
şapte şi un sfert
mă ridic ameţită din pat
ziua nu se-ntâmplă nimic în camera mea
lumea e închisă în sine
în pat
îmi ţin respiraţia
să nu care cumva să se audă vreun sunet
totul va fi bine
fără sticlele de bere încă pe jumătate pline
fără hainele aruncate grămadă
în mijlocul camerei
pentru ca eu să le pun încet la loc
***
impreuna cu papua vasilica
dorm cu sughifurii strang in brafe o cimaa de noapte albastra
***
şi ce faci cu frica
când vine ziua o îmbrac să plece
dar frica rămâne acasă şi are grijă de mine
***
în camera mea din casa tatei ascult încă
frica îmi cutremură oasele îmi zdrobeşte degetele
mă lipesc de orice să simt atingerea
***
dimineaţa bunica taie pâinea cuburi şi-o unge cu unt
nu s-a întâmplat nimic azi-noapte
dar ea nu ştie că au spart vitrinele şi-au violat păpuşile
era un zgomot infernal când au linşat ciucurii
şi-au înjunghiat pernele
iar pe geam aruncau sticle de vin
şapte şi un sfert
mă ridic ameţită din pat
ziua nu se-ntâmplă nimic în camera mea
lumea e închisă în sine