Diana Manole
înger cu viză de canada
Editura Brumar, 2011
înger cu viză de canada
Editura Brumar, 2011
Citiţi o cronică a acestei cărţi.
***
Un râu îngheţat
N-am să ştiu niciodată ce s-ar întâmpla dacă aş traversa
râul acela încremenit între troiene de zăpadă
picioarele mă duc către el în timp ce mintea
mă trage înapoi
mă încăpăţânez să scriu versuri în româneşte şi mă îndrăgostesc
de fiecare cuvânt care apare pe ecranul calculatorului
fără să ştiu dacă e vorba de voluptatea de a scrie
sau de tandreţea textului cu rotunjimi pe care până acum
nu le-am observat
poate pur şi simplu o-urile şi a-urile îmblânzesc pixelii
potolindu-mi nevoia de comunicare
scriu şi mă gândesc cine ar putea citi textul ăsta
fără să dea din umeri
un dicteu automat
un anti-depresiv care dă dependenţă la fel ca
toate celelalte
scriu pe furiş, iar râul continuă să mă cheme
cu un murmur liniştitor
între două reprize în care dresez vocalele altei limbi
ca şi cum un bici cu ţinte metalice
s-ar întoarce împotriva mea de câte ori aş avea ceva
de spus
cuvintele încep să zdrăngăne ca un capac de cratiţă
scăpat pe jos
continuând să se rotească
cu zgomot
până când le aud şi vecinii vecinilor noştri
în timp ce constat pentru prima oară asemănarea grafică
dintre "râul" şi "răul"
e suficient să ignor diacriticele pentru ca lumea să devină
un univers confuz
în care alerg printr-o zăpadă imaginară către un râu imaginar
copleşită de o vină imaginară, iar cuvintele mă înfăşoară
ca o sugativă absorbindu-mă.
A Frozen River
I'll never know what would happen if I crossed
that river trapped under thick ice
my feet led me to its snowy banks while my mind
drew me back
stubbornly I keep writing in my first language
and falling in love with every line
as it unscrolls across the white of my computer screen
not knowing if it's the pleasure of writing
or the tenderness of the text
a roundness I've never noticed before
maybe the abundance of o's and a's taming the pixels
satisfying my need to communicate
I write wondering who might read this poem
without a shrug,
this automatic dictation
this antidepressant that leads to addiction
like all the rest.
I type furtively and the frozen river goes on whispering
its soothing murmur
between two rounds in which I tame the vowels
of another language
as if a whip embedded with sharp nails
turns on me
whenever I've something to say
words start to clatter like a pot lid dropped on my tile floor
spinning noisily
until my neighbor's neighbors hear them
while I notice for the first time the visual likeness
between râul and răul
I've only to ignore the accents
for rivers and evils to superimpose
and the world become a confusion
where I run through imaginary snow
towards an imaginary river
overwhelmed by imaginary guilt
and the words slowly swaddle me
absorbing me like blotting-paper.
***
Natură moartă cu cai
Caii galopează pe palier prin faţa uşilor
studenţilor familişti de la Universitatea din Toronto.
Din când în când, nechezatul lor sună ca-n dimineţile
din anii '90
când mă trezeam din visul
în care mă sărutai pe frunte şi-mi spuneai că vrei
un copil.
Cuvintele aveau pe-atunci un gust de metal coclit
şi un parfum greu de colonie bărbătească.
Le mai ţii minte?!
Still Life with Horses
Wild horses gallop down the hallways
outside the apartment doors of the student family housing
sometimes their neighs remind me of the mornings
when I'd awaken from the same dream
in which you'd kiss my forehead and tell me
you wanted a child.
Words had the taste of rusty kettles then
and the heavy smell of a cheap men's cologne.
Do you still remember them?
***
Suferinţa, ca o ştampilă
... şi mă chircesc în mine însămi ori de câte ori
lucrurile îşi pierd conturul
iar eu nu mai înţeleg că realitatea e doar o noţiune
de circumstanţă.
Dacă mă uit la dreapta, văd un copil păşind temător
între un scaun şi un perete
ameţesc privindu-l, dar el continuă să meargă şi să râdă
un explorator explorând doi metri pătraţi
un tată alb şi o mamă cu sânge indian subţiat de multe secole
de colonialism
"He is 23-month-old!"
îmi spun
dau din cap şi râd de râsul lui
încercând să mă scutur de suferinţa care s-a întipărit
în pielea mea
ca ştampila negustorului de vite
Dacă mă uit la stânga, văd
o femeie buhăită, cu ochi albaştri tulburaţi
de droguri şi alcool
nu-i mai pasă de nimic sau cel puţin aşa îmi închipui
trec pe lângă ea de câte ori mă întorc acasă cu metroul
stă sprijinită de perete la ieşirea din staţie
nu spune niciodată nimic
doar întinde către trecători un pahar de hârtie de la Second Cup
niciodată n-am văzut pe cineva aruncându-i vreun bănuţ
dar ea continuă să repete acelaşi gest
ca o păpuşă mecanică
respiraţia mă doare ca şi cum aerul ar intra în mine
cu de-a sila.
The Pain, like a Rancher's Brand
I curl tightly inside myself every time objects
lose their shape
and I forget that reality is nothing more than
a circumstantial concept.
If I look to my right I see a child lurching
between a chair and the wall,
tottering back and forth
laughing
an explorer of two square meters
watched by a Caucasian father and a blue-eyed mother
with Indian blood diluted by centuries of colonialism
I keep watching the child
I laugh with his laugh
"He's 23 months!" his mother suddenly says to me
I nod
trying to shake off the pain as if my skin
were singed by a rancher's brand.
If I look to my left I see
a puffy-faced woman whose blue eyes seem clouded over
from drugs and alcohol
she no longer gives a damn about anything
at least, that's what I imagine
every time I return home on the subway and pass her
sitting by the station stairs
her back against the wall
she doesn't say a word, only reaches out
a Tim Hortons paper cup to all who happen by
I've never seen anyone drop a coin in
but she repeats the same gesture
like a mechanical toy.
Suddenly, breathing hurts as if the air is forced into my lungs
against its will.
***
În loc de final
Cuvinte gravide se rostogolesc
pe vârful limbii
îmbolnăvindu-mă de aşteptare.
Instead of an Ending
Pregnant words stick to the tip
of my tongue
making me sick with waiting.
(Toronto, Canada, December 19, 2006 - March 13, 2007
English Translation by Adam J. Sorkin and the poet)
N-am să ştiu niciodată ce s-ar întâmpla dacă aş traversa
râul acela încremenit între troiene de zăpadă
picioarele mă duc către el în timp ce mintea
mă trage înapoi
mă încăpăţânez să scriu versuri în româneşte şi mă îndrăgostesc
de fiecare cuvânt care apare pe ecranul calculatorului
fără să ştiu dacă e vorba de voluptatea de a scrie
sau de tandreţea textului cu rotunjimi pe care până acum
nu le-am observat
poate pur şi simplu o-urile şi a-urile îmblânzesc pixelii
potolindu-mi nevoia de comunicare
scriu şi mă gândesc cine ar putea citi textul ăsta
fără să dea din umeri
un dicteu automat
un anti-depresiv care dă dependenţă la fel ca
toate celelalte
scriu pe furiş, iar râul continuă să mă cheme
cu un murmur liniştitor
între două reprize în care dresez vocalele altei limbi
ca şi cum un bici cu ţinte metalice
s-ar întoarce împotriva mea de câte ori aş avea ceva
de spus
cuvintele încep să zdrăngăne ca un capac de cratiţă
scăpat pe jos
continuând să se rotească
cu zgomot
până când le aud şi vecinii vecinilor noştri
în timp ce constat pentru prima oară asemănarea grafică
dintre "râul" şi "răul"
e suficient să ignor diacriticele pentru ca lumea să devină
un univers confuz
în care alerg printr-o zăpadă imaginară către un râu imaginar
copleşită de o vină imaginară, iar cuvintele mă înfăşoară
ca o sugativă absorbindu-mă.
A Frozen River
I'll never know what would happen if I crossed
that river trapped under thick ice
my feet led me to its snowy banks while my mind
drew me back
stubbornly I keep writing in my first language
and falling in love with every line
as it unscrolls across the white of my computer screen
not knowing if it's the pleasure of writing
or the tenderness of the text
a roundness I've never noticed before
maybe the abundance of o's and a's taming the pixels
satisfying my need to communicate
I write wondering who might read this poem
without a shrug,
this automatic dictation
this antidepressant that leads to addiction
like all the rest.
I type furtively and the frozen river goes on whispering
its soothing murmur
between two rounds in which I tame the vowels
of another language
as if a whip embedded with sharp nails
turns on me
whenever I've something to say
words start to clatter like a pot lid dropped on my tile floor
spinning noisily
until my neighbor's neighbors hear them
while I notice for the first time the visual likeness
between râul and răul
I've only to ignore the accents
for rivers and evils to superimpose
and the world become a confusion
where I run through imaginary snow
towards an imaginary river
overwhelmed by imaginary guilt
and the words slowly swaddle me
absorbing me like blotting-paper.
***
Natură moartă cu cai
Caii galopează pe palier prin faţa uşilor
studenţilor familişti de la Universitatea din Toronto.
Din când în când, nechezatul lor sună ca-n dimineţile
din anii '90
când mă trezeam din visul
în care mă sărutai pe frunte şi-mi spuneai că vrei
un copil.
Cuvintele aveau pe-atunci un gust de metal coclit
şi un parfum greu de colonie bărbătească.
Le mai ţii minte?!
Still Life with Horses
Wild horses gallop down the hallways
outside the apartment doors of the student family housing
sometimes their neighs remind me of the mornings
when I'd awaken from the same dream
in which you'd kiss my forehead and tell me
you wanted a child.
Words had the taste of rusty kettles then
and the heavy smell of a cheap men's cologne.
Do you still remember them?
***
Suferinţa, ca o ştampilă
... şi mă chircesc în mine însămi ori de câte ori
lucrurile îşi pierd conturul
iar eu nu mai înţeleg că realitatea e doar o noţiune
de circumstanţă.
Dacă mă uit la dreapta, văd un copil păşind temător
între un scaun şi un perete
ameţesc privindu-l, dar el continuă să meargă şi să râdă
un explorator explorând doi metri pătraţi
un tată alb şi o mamă cu sânge indian subţiat de multe secole
de colonialism
"He is 23-month-old!"
îmi spun
dau din cap şi râd de râsul lui
încercând să mă scutur de suferinţa care s-a întipărit
în pielea mea
ca ştampila negustorului de vite
Dacă mă uit la stânga, văd
o femeie buhăită, cu ochi albaştri tulburaţi
de droguri şi alcool
nu-i mai pasă de nimic sau cel puţin aşa îmi închipui
trec pe lângă ea de câte ori mă întorc acasă cu metroul
stă sprijinită de perete la ieşirea din staţie
nu spune niciodată nimic
doar întinde către trecători un pahar de hârtie de la Second Cup
niciodată n-am văzut pe cineva aruncându-i vreun bănuţ
dar ea continuă să repete acelaşi gest
ca o păpuşă mecanică
respiraţia mă doare ca şi cum aerul ar intra în mine
cu de-a sila.
The Pain, like a Rancher's Brand
I curl tightly inside myself every time objects
lose their shape
and I forget that reality is nothing more than
a circumstantial concept.
If I look to my right I see a child lurching
between a chair and the wall,
tottering back and forth
laughing
an explorer of two square meters
watched by a Caucasian father and a blue-eyed mother
with Indian blood diluted by centuries of colonialism
I keep watching the child
I laugh with his laugh
"He's 23 months!" his mother suddenly says to me
I nod
trying to shake off the pain as if my skin
were singed by a rancher's brand.
If I look to my left I see
a puffy-faced woman whose blue eyes seem clouded over
from drugs and alcohol
she no longer gives a damn about anything
at least, that's what I imagine
every time I return home on the subway and pass her
sitting by the station stairs
her back against the wall
she doesn't say a word, only reaches out
a Tim Hortons paper cup to all who happen by
I've never seen anyone drop a coin in
but she repeats the same gesture
like a mechanical toy.
Suddenly, breathing hurts as if the air is forced into my lungs
against its will.
***
În loc de final
Cuvinte gravide se rostogolesc
pe vârful limbii
îmbolnăvindu-mă de aşteptare.
Instead of an Ending
Pregnant words stick to the tip
of my tongue
making me sick with waiting.
(Toronto, Canada, December 19, 2006 - March 13, 2007
English Translation by Adam J. Sorkin and the poet)