În slujba voastră în toate timpurile. Mesaje şi convorbiri radiofonice ale M.S. Regele Mihai I al României

Citiţi prefaţa acestei cărţi.

Mesajul din 18 decembrie 1989
CD1, track 1
Înregistrare realizată la reşedinţa M.S. Regele Mihai I, din Versoix (Elveţia) şi difuzată la Radio Europa Liberă; copie oferită de REL, aflată în Arhiva Radio România, fond Istorie Orală, doc. nr. 4.

Sunt cu gândul şi cu sufletul alături de voi, sunt ca şi voi îngrijorat când aflu cruzimea cu care reacţionează cei de la putere atunci când cereţi doar drepturile cele mai elementare şi totuşi, totodată, am şi aveţi mari speranţe fiindcă luaţi cuvântul manifestând, fiindcă nu vă mai temeţi, fiindcă prin însăşi sălbăticia represiunii înţelegeţi şi înţelegem cu toţii că le e frică de voi celor de la putere.
Manifestaţi paşnic cu lozinci care să le spună care vă sunt năzuinţele!
Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile!

Ascultaţi acest mesaj aici.

Convorbire la Palatul Elisabeta în 11 aprilie 2008
CD2, track 1
Interviu realizat de Mariana Conovici (Radio România - Colectivul de Istorie Orală)

Mariana Conovici: Într-una din cărţile de convorbiri cu Mircea Ciobanu, dumneavoastră spuneţi aşa: "Mulţi români se comportă pe lumea asta ca şi cum Pământul lui Dumnezeu nu ar fi decât ţara lor, România." Pentru dumneavoastră, Pământul lui Dumnezeu este doar România sau întreaga lume?
M.S. Regele Mihai I: Pentru mine, România este ţara mea şi menirea mea este să fac tot ce pot pentru ea. Şi cum eu sunt pătruns adânc de sentimentul creştin, cu ajutorul lui Dumnezeu, asta înseamnă, de fapt!
 
Mariana Conovici: Asta înseamnă pentru dumneavoastră România? În primul rând datoria faţă de România?
M.S. Regele Mihai I: Asta este principalul.
 
Mariana Conovici: Am mai discutat despre oamenii care v-au "învăţat - să punem ghilimele de rigoare - meseria" de rege, şi anume această datorie a dumneavoastră permanentă faţă de România. Dar cine v-a învăţat, Majestate, să fiţi credincios, să deveniţi creştin? Se poate învăţa credinţa în Dumnezeu?
M.S. Regele Mihai I: Asta a venit din partea mamei mele. Este foarte curios lucrul aceasta, pentru că surorile ei, fraţii ei [din Grecia] au avut o educaţie, pe de o parte, grecească şi, pe de o parte, englezească. Aşa că partea grecească, cum ei sunt ortodocşi, ca şi noi, erau foarte convinşi de spiritul ăsta creştin. Partea englezească era mai mult partea morală şi viaţa dreaptă. Combinaţia dintre astea două eu am căpătat-o de la dânsa tocmai în anii în care tata nu mai era aici, acei aşa-zişii cei şapte ani de acasă. Eram singur cu ea, pe tatăl meu nici nu-l mai cunoşteam, ştiam că era ceva vag, în vânt, dar eram prea mic ca să înţeleg mare lucru, asta a venit mai târziu. [Educaţia creştină] mi-a rămas de atunci! Iar chestiunea asta pentru ţară, eram prea tânăr ca să înţeleg lucrurile acestea, asta a venit mult mai târziu, când s-a întors ea aici, în 1940. Atunci am mers în plin, că aveam probleme aşa de complicate, că dacă nu credeai în ceva, era bucluc. [...] Ajungi în viaţă să ai nişte crize grave personale şi dacă nu ai ceva în spate ca să te rezemi, ce faci? Şi se destramă toată viaţa, tot! Şi dacă nu aş fi avut acest sentiment [creştin] din partea mamei mele, cred că înnebuneam!
Fiindcă asta este ceva pe care poţi să te rezemi!
 
Mariana Conovici: În perioada exilului, dumneavoastră personal, ca fiinţă, aţi trecut printr-o asemenea criză mai gravă, o criză personală?
M.S. Regele Mihai I: Da, sigur, asta a fost pe o perioadă destul de lungă. Întâi de toate, mama mea a trebuit să plece, nu ştiam prea multe detalii. Pe urmă, puteam să o văd de două ori pe an, ceea ce îmi reîncărca bateriile. Toată perioada cu tatăl meu aici a fost un fel de criză permanentă, fiindcă îmi lipsea teribil mama mea, iar căldura pe care o aveam de la ea nu o găseam aici deloc. Aşa că pe asta mă rezemam eu seara, când îmi spuneam rugăciunile.
 
Mariana Conovici: Cine v-a învăţat să spuneţi rugăciuni, Majestate?
M.S. Regele Mihai I: Mama. Tatăl nostru pe româneşte l-am învăţat de la profesorii noştri. Şi [mai era] o rugăciune englezească pe care o ştiu de când eram mic.
 
Mariana Conovici: În momente de cumpănă, dumneavoastră vă rugaţi bunului Dumnezeu?
M.S. Regele Mihai I: Asta în special seara, când mă culcam.
 
Mariana Conovici: V-a ajutat de multe ori Dumnezeu?
M.S. Regele Mihai I: Ca să spun aşa, chiar la 23 august. Că a ieşit cum a ieşit, eu am spus că asta a fost mâna lui Dumnezeu, că [dacă ar fi survenit] cel mai mic accident ar fi fost bucluc şi pentru mama mea, şi pentru mine, şi pentru ţară.
 
Şi alte momente în care v-aţi simţit ajutat de Dumnezeu?
M.S. Regele Mihai I: Tot timpul de când a venit Vîşinski aici, cu purtarea lui cum a fost, chestiunea cu Groza şi cu tot ce a urmat în acei doi ani, a fost o frământare, ceva teribil!
 
Mariana Conovici: Majestate, dar aţi avut parte şi de destulă tristeţe, de destule necazuri. Nu v-aţi revoltat niciodată împotriva lui Dumnezeu că v-a luat, totuşi, atât de mult? V-a luat ţara, v-a luat tronul...
M.S. Regele Mihai I: Nu. Seara, când mă culcam mă gândeam la lucrurile astea, adică cum pot fi oamenii aşa de răi, aşa de murdari. [...] Te revolţi, sigur că eram revoltat, dar puteam, totuşi, în această reculegere, seara, să mă stăpânesc întrucâtva, că nu ai ce să faci, nu ai încotro!
 
Mariana Conovici: Ce înseamnă pentru dumneavoastră a fi un bun creştin?
M.S. Regele Mihai I: Să te comporţi omeneşte cu ceilalţi, pe cât se poate să nu dispreţuieşti pe nimeni, umanitatea, omenia şi câteva lucruri foarte greu de explicat. [...]

Ascultaţi un fragment din acest interviu aici.