pe datorie

Citiţi prefaţa acestei cărţi.


T.S. Khasis este pseudonimul lui Sergiu-Tudor Caşiş, născut pe 22 ianuarie 1975, la Lipova, în judeţul Arad. A absolvit Liceul Industrial "Atanasie M. Marinescu" din Lipova, în 1992. De cîţiva ani trăieşte în Chesinţ, comuna Zăbrani din Arad.
A debutat în Arca, în anul 2002 cu un grupaj de trei poeme. În 2003 debutează editorial cu placheta Farmacia cuvintelor, la Editura Viaţa Arădeană.
Publică versuri în Arca, ca şi cum, Verso, Tribuna, tiuk!.
În 2005 îi apare arta scalpării (Editura Vinea), volum nominalizat la Marele Premiu Prometheus - Opera Prima. Este laureat al premiului Euridice (2006); Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad, pentru Debut. În acelaşi an este invitatul numărului unsprezece al revistei on-line EgoPhobia.
În noiembrie 2008, autorul primeşte o bursă de creaţie de un an din partea revistei Observator cultural. În acelaşi an îi apare carnetul gratuit petea la prînz, colecţia ISBN, 500 ex distribuite gratuit.
În 2009 Editura Ninpress îi scoate ediţia sonoră, la reportofon, a artei scalpării.
În februarie 2010 are un supliment de autor la Biblioteca de poezie şi în acelaşi an devine membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad.


I.
ţi se dezlipeşte pielea de pe palme
unghiul bărbiei faţă de piept
se-nchide
săptamînă de săptămînă cu un grad

şi eu
nu-mi mai amintesc mersul tău
poate nici nu vreau să mi-l amintesc
poate o să-ţi spun că nu vreau să-mi amintesc
micile tale evantaie de urîţenie

poate o să-ţi spun cum se vede cerul de-aici
şi
asta să ne încălzească
aşa cum ne-am încălzit într-o iarnă în magazia mălinei
pe malul drept al someşului

azi mă uit în oglindă şi-mi spun că
asta nu-i totul

pocnetul moale undeva în plex
deţin un plex
încă nu am o bibliotecă nici măcar două sute de cărţi am
un început de prostată şi-o maşină de scris fabricată în '75
ţăcănitoarele înţepături în treizeci de ani de derută
ţac ţac ţac ţac khasis adevăru-i că nu poţi scrie cînd vrei
nici nu te preocupă soiul ăsta de evoluţie

II.
şi

frate-meu dacă nu era schizoid ar fi
băut martini cu măsline pe-o terasă din new-york
frate-meu umblă nopţile pe
coridoarele de la ospiciul mocrea şi
face pe el de frică
din cîte ştiu se opreşte crud
exersează vorbitul de unul singur şi toamna cîrduri de păsări se
odihnesc în parcul ospiciului şi dup-aia migrează
în vest spre ţările cu temperaturi mai ridicate decît în românia

(21 februarie)
doi ani la rînd am trimis scrisori
tipei pe care o iubeam
am rămas cu creierii vraişte
ea a rămas în austria
îmi dă mesaje cam o dată pe săptamînă

- scrisorile tale sînt atît de feminine. pentru că eşti bărbat?
aici am de toate, viaţa-i mişto şi-mi place de heider. dă
şi tu la o facultate ca oamenii şi nu te mai lăsa
impresionat de documentarele cu maimuţe si de piesa
aia a lui pearl jam - alive. aşa o să-ţi crească barba
ca la scriitori şi nu mă mai ruga să revin că
nu mă întorc. auf wiedersehen.
sms-ul ei nu m-a ucis dar m-a durut undeva în plex
m-aş fi bucurat să mă doară altundeva -

unde-i fata aceea conducînd un cadillac
cu portbagajul plin de săculeţi cu dolari?
s-ar putea
să oprească pe-aici şi să mă invite în mexic...
am închiria o cameră la un hotel de epocă
şi
în loc să vizităm ţinuturile machu picchu
am bea tequilla şi am privi el cielo infiltrîndu-se sub
veranda noastră...

III.
pete vechi de mîncare şi alcool pe genunchi pe
manşete petele cît lentilele poştaşului care seamănă cu cehov
pata în general
peste bolboroseala tramvaielor peste muzica ambulanţelor
şi-al maşinilor de poliţie
în luciul posac al tejghelelor şi-n
viitorul meu poetic
micşorat în alimentară printre rafturile
încărcate-n prostie cu pîini
sticle cu gît sticle fără gît
pulpe de pui biscuiţi aşteptînd restul
aud cum vînzătoarei maricica
îi zornăie monezi în pîntece

în salonul nr. 9 laur e-n stare să urmărească
prin grilaj un smoc de iarbă pînă cînd
zilele pălesc în norişori cloroform

IV.
e răcoros să-ţi închipui o
verandă în mexic o şatenă bînd cot la cot cu tine
un cadillac şi briza
umflînd puţin perdelele
ea chiar să te iubească sau măcar să-ţi spună
că ar vrea o cină uşoară
şi cadillacul să fie parcat la vedere curat ca luna
lucind pe capotă
ar putea fi partea calmă a lucrurilor
singura parte

în semiîntuneric felia de pîine unsă cu unt

dum -
rahat: singur frunzăresc un okm
dup-un minut forţele mele domestice-s prelinse pe covor
şi-s vlăguit incapabil şi inexpresiv şi flasc

pe la 5 a.m. neoanele spaţiilor locative pîlpîie în pîcla orelor
mele întredeschise

am ajuns pînă aici...
eventual putinţa de a duce la bun sfîrşit un tratament
antiparazitar
grăsimile alcoolul şi orice fel de comunicare
trebuie suprimate fără reţinere cu două zile
înainte de începerea tratamentului pentru că
ficatul şi mintea şi...

în '92 am intrat la psihi
eşti terminat băiete nu-i aşa? ah copilăria mea asexuată
o căcărează o cacealma ca-n filmu'
cu redford & newman &
să înaintezi... o-nvălmăşeală dom' doctor şi-i şi periculos
fiecare pacient posedă o sensibilitate particulară de altfel
felu' în care las urme... o treabă urîtă de şofer beat
cel puţin acum cînd firul de continuitate şi consecvenţă
a plesnit

ştii tu: partea aia mică din creier care nu gîndeşte pînă la capăt

V.
(23 februarie)
m-am trezit cu aceeaşi faţă şi m-am simţit
ca atunci cînd în zăbrani doi inşi mi-au stîlcit mutra
dar n-au schimbat-o

un boxeur cu prosop şi pungi de gheaţă
abandonat în vestiar

cel mai scîrbos lucru
mai scîrbos decît tine însuţi
e de ex. să-ţi dai seama că şirurile de oameni
nu se mai termină sau să ai senzaţia tembelă că
ziua aia a meritat osteneala să ieşi din casă

pulberea zilei
la suprafaţa dură a lucrurilor personale

seara m-am înscris într-un partid pentru şase beri
ajuns acasă am dat drumul la radio şi am citit
un poem cu sconcşi de lowell
am plîns vreo zece secunde
am rîs cam tot atîta
şi nimic nu era adevărat
doar prosteala ce-mi era cumva de folos

şi
din nou acasă încărcat de toate alea într-o noapte
cu radioul la capu' patului

la telefon mi-a zis că şi-ar da viaţa pentru mine
am ascultat-o emoţionat
deşi nu doream să dea cineva ortu' popii pentru mine
mai ales ea
şi am crezut-o aşa cum o credeam pe maică-mea
toată dragostea mea rezistentă antrenată
era acolo pe fir

cînd am recitit poemul cu sconcşi al lui lowell
mi-am amintit că prima noapte în care am descoperit
că sînt singur
s-a petrecut într-un bloc de patru etaje
într-o baie
atunci s-a pornit maşinăria
pe întuneric
sub
luna de culoarea urinei

VI.
tre' să-mi schimb buletinul să-mi instalez
dinţii lipsă tre' să slăbesc
să rezist fără să-mi pese tre' să-mi
fac o asigurare pentru ziua cînd voi înnebuni

ştii
eram în parc mă gîndeam că e simplu: să fuţi să bei să mori
dar totul se complică
parcă ţi-ar pune cineva un cod greu de descifrat
sub nas
şi unele săptămîni devin dezolante
şi tu de nestăpînit

apoi au venit agenţii
am făcut (!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!SEMN!!!!!!!!!!!!!!!!!!)

nu era nimeni prin preajmă
să mă scoată din rahat
m-au pus să mătur tot parcul
dumnezeule mi-am zis
poate mă angajez măturător de parcuri
dar nu
eu am măturat doar acel parc
muncă în folosul comunităţii lipovane

două ore am strîns frunze pahare de unică folosinţă
tampoane o pereche de chiloţi bălţi de vomă mucuri
de ţigări (le-am ales pe cele mai lungi)
căcaţi de cîine cutii de bere cartele

pace-domnu-agent-pace
- pacea-i un efort al limbii
dă-i înainte fraiere

apoi a aterizat o pasăre mică pe o bancă şi imediat
a venit o femeie s-o hrănească
firimituri de pîine vreo două felii
după ce femeia a plecat
a trebuit să mătur şi firimiturile şi pasărea mică
şi am măturat

VII.
ştii
cred că nu o să ajung niciodată în mexic sau în argentina

presupun că doar spaima se rostogoleşte în cutia craniană
şi asta e de ajuns pentru a răspîndi
un iz de insectă trecută prin rîşniţa de cafea - din greşeală

şi tot din greşeală
într-una din nenumăratele reîntoarceri în locul unde mă hrănesc şi
dorm

voi găsi un briceag ultrafolosit
s-ar putea să-l iau cu mine şi să-i găsesc un loc la vedere
printre celelalte lucruri personale

(nici o legătură cu seria de identitate
G.K. nr. 728585)

în pozele din buletin arătăm a infractori periculoşi

m-am uitat şi eu la mine în acte
n-am făcut mare brînză
morţii au şi ei acte animalele casele toate-s înregistrate undeva

tre' să existe în vreun dosar în vreo condică o semnătură de-a
tatei ce confirmă că el este tatăl meu
iar eu sînt fiul lui

de la umeri în sus
gîndeşte-te că arăt ca un aeroplan descoperit în junglă
sau un poster cu niagara într-o vilă fără tablouri cu preşedinţi
fără fotografii de familie pe şemineu fără canari

un detaliu plat la naştere o ştampilă şi la sfîrşit
ultima ştampilă

cîte sa fie? zece douăzeci cincizeci
înghesuite ar încăpea pe o frunte sau pe un plic
ştampila de la maternitate ştampila poliţiei ştampila biroului
forţelor de muncă ştampile pe diplome ştampilele de la şcoală
de la primărie de la administratorul blocului de la renel
de la centrele de recrutare ştampile de la doctori ştampile
de la poştă...
uneori am chef să le aplic cîte-un pupic să le ling
cu dragoste iubita mea cu poftă dulceaţa mea nemuritoarea mea
scumpetea mea
aura certificatului de naştere
ştampila certificatului de deces

VIII.
(4 martie)
laur a avut mereu supleţea
de a se închipui medic la new-york
cu stetoscopul la gît ca o medalie prin
central hospital căsătorit cu o mulatră amanda
sau sally sau jane
seara pe străzi păzite
în cea mai păzită ţară din lume o dată pe lună la statuia
libertăţii în week-end spălatul maşinii şi-un telefon acasă
ce mai faci tată? pe cînd un nepot fiule? şi tot
soiul de zaharicale ce te fac să pleoscăi de fericire
şi să nu regreţi mare lucru şi să vrei ca echipa new-york knicks
să cîştige la mare luptă finala n.b.a. ceva de
povestit fiului tatălui mamei fratelui ceva de povestit fără
răsuflare gesticulînd în mijlocul familiei

în fiecare zi îşi muşcă buza inferioară...

omule
eram în personalul de timişoara
singur în compartiment
cu trupul ca un sac de clei îngrămădit pe banchetă
cu figura purpurie
porţiunea cea mai dificil de întreţinut
cam răvăşit omule un caz deja clasat
înghiţind propriile porcării şi pe-ale altora
ros de o bacterie necunoscută
urmărind lanuri case cosaşi cai turme de vaci turme de oi
şi multă linişte topindu-se pe şine
laolaltă cu îndemnurile de-a avea o viaţă profesională

o acută lipsă de voinţă
nici o ţintă
sau o foaie matricolă de pus la sigur în sertar

deşi-s în stare de multe
afecţiune pentru un macac remuşcări
digestii sănătoase dublă personalitate
plictiseală

omule
sînt în stare să trăiesc suficient pentru a-mi răzui păcatele
deşi n-ar rămîne decît zăpăceală şi exigenţe zugrăvite
sub fusta unei adolescente -
şi mila celorlalţi

şi bonusurile: un loc în tramvai reduceri la tratamente cu nămol
reumatism picioare ca două ghiulele
spitale şi pensia pentru
o groapă

nebunii îmbătrînesc mai repede
vreau să zic că nu-i uşor de suportat să te trezeşti
că nu ai un stetoscop la gît ca amanda sau sally sau jane
te adoarme cu-o injecţie şi dup-aia te pipăie că
medalia e-o dîră de vomă că taică-tău nu te-a sunat
de opt ani că echipa de baschet din new-york
nu a cîştigat titlul n.b.a. şi că pînă la urmă
membrii familiei nu vor scăpa vii
şi cunoştinţele lor nu-s impecabile şi că
ce-i mai nasol e firesc şi natural

IX.
ştii
la cîte-o mahmureală din aia de plumb
aş vrea să mă transform într-un obiect de artă
unul reuşit
elegant
să zicem un falus o sărbătoare falică
pentru tipele cu bani
sau să mă transform într-un obiect de decor
o vază ondulată
pe-un balcon în buenos aires
căreia i se schimbă apa
zilnic

ieri -
puiule, îmi pare rău. mi-am analizat sentimentele şi cred că
ar fi mai bine să ne despărţim. nu de tot. ne vom mai
vedea dar mai rar. bani îţi mai trimit din cînd în cînd
nu te las baltă ich liebe dich. auf wiedersehen.
sorry pentru avort.

copiii pe care i-am văzut astăzi au fost urîţi şi stupizi

la casele de amanet nu mai aveam ce să mai las
aşa că m-am dus pe malul mureşului
am lansat la apă bărcuţe de hîrtie
am citit cortazar şi am mestecat fire de iarbă
tot aia
a venit vara
a trecut un tren
a venit proprietara după chirie şi chei
i-am dat cheile

m-am uitat în jur
sînt mulţi sînt prea mulţi

la noapte totul va fi pe datorie

m-am uitat şi la cer
m-am simţit în avantaj faţă de vaci
vacile nu văd niciodată cerul
poate-s în dezavantaj
era un cer mat altfel decît la mine-n cap
cerul din cap năvălea în sufragerie pe urmele unei fete
bronzate cu un bax de bere în braţe
beam bere făceam dragoste
iar beam iar dragoste

ăstălalt cer... doar că mă zgîiam eu la el
eu omul
tu cerul
tu cerul
eu omul
două avioane pe zi
între noi

X.
vineri -
înger îngeraş te doare-n cot
de mine? dacă da îţi voi
scrie sute de versuri cu rimă
sentimentele mele condimentate se vor prăvăli peste-o
omletă cu şuncă poate
îţi voi citi lăcrimînd poveşti de dragoste scrise
de gospodine ce visează
să-şi cumpere într-o bună zi
un vibrator afro-american
mic-dejun zîmbăreţ cu zodia noastră imprimată
pe cana de cafea cu
drapelul nostru înălţat pentru prima
oară în ţara caprăţap
în roşu galben şi albastru

XI.
laura meine liebe cînd
a plecat era o iarnă ce se scurgea pe îndelete
pe sub motoare-nroşite
ada a rămas lîngă mine vreo săptămînă să mă
consoleze cu rîsul ei isteric cu
nebunia ei fixată pe ticăitul unui ceas de porţelan
reprezentînd un pui de găină
eram secătuit de puteri şi ambiţie
o caroserie pe butuci
gata să fie dezasamblată

era perioada mea de veghe autentică
lîngă ada colcăind beată în pat năpădită de coşmaruri
luînd decizii tari dar de fapt neştiind ce să fac

prima înfrîngere serioasă

aşa că am continuat
am vizionat documentare despre maimuţe am băut vodcă apă şi
bere
am urcat saci cu lemne am fumat am trimis scrisori
patetice în klagenfurt am simulat stoicismul tradiţional al
familiei pe linie paternă am pălăvrăgit cu domnul administrator
despre dificultăţile traiului la bloc şi m-am
pregătit pentru şpiţurile-n cur ce aveau să vină

la fiecare convorbire telefonică mă întreabă cum mă simt

- eşti bine puiule? cum te simţi?
de fiecare dată mormăi un răspuns convenabil
ceva fără cap şi coadă o aiureală şi
îmi dau seama că n-o să stau niciodată
cu celalalt telefon la ureche ascultîndu-mi fîstîceala
spunînd cu un ton de speaker t.v. că nu vrei să
ne întîlnim
se pare că am cancer
inventînd ceva care s-o îngrijoreze să-i stîrnească partea
de mamă devotată şi iubitoare
sînt îndeajuns de îndrăgostit ca s-o fac să creadă
an de an că am cancer
îndeajuns de disperat

la petroşani era să se mărite cu un rocker local
eu aşteptam în scara aia cu becuri furate
jumate viu jumate nu ştiu cum
şi locatarii care urcau sau coborau
urcau şi coborau pe pipăite
după vreo două ceasuri devenisem un punct de reper
nu mă întrebau nimic
îmi atingeau creştetul capului cu degetele
şi-şi vedeau de treabă

oricum
ea pînă la urmă a venit cu mine
cu adevărat regretele ne împing bărbiile-n piept

o frunză cade pe capota unui merţan
rămîne acolo
ruginie ca berea
cînd demarează
o ia vîntul