Gust de zăpadă în mijlocul verii

Citiţi un fragment din această carte.


Eowyn Ivey s-a născut în Alaska, unde locuieşte şi în prezent, alături de soţul şi fiicele sale. A studiat jurnalismul la Western Washington University şi a urmat cursuri de creative non-fiction la University of Alaska Anchorage. A lucrat vreme de zece ani ca jurnalist la ziarul Frontiersman. Şi-a făcut debutul ca scriitoare cu povestiri publicate în antologia Cold Flesh (2010) şi în jurnalul literar Cirque. În prezent, lucrează la librăria independentă Fireside Books, fiind într-o permanentă legătură cu cărţile şi cu cititorii.
Copila de zăpadă, primul roman al lui Eowyn Ivey, a fost numit de critici "un debut magic", "cuceritor, poetic şi fermecător". Apărută în 2012 în Statele Unite, cartea a ajuns pe lista de bestselleruri a The New York Times, dar şi pe selecta listă britanică Waterstones 11, cu cele mai bune romane de debut.

Copila de zăpadă (2012), romanul ei de debut, îmbină admirabil atmosfera de basm a ţinuturilor acoperite de zăpadă din Alaska şi realitatea dură a vieţii de fermier într-o regiune sălbatică, neprietenoasă, care nu-şi dezvăluie uşor secretele. Ajunşi deja la jumătatea vieţii, Jack şi Mabel se luptă să-şi clădească o viaţă nouă în Alaska anilor '20, însă durerea pricinuită de lipsa copiilor sapă o prăpastie tot mai adîncă între ei. Într-o clipă de exaltare, la căderea primei zăpezi din an, cei doi clădesc o copilă de zăpadă cu chip delicat, buze trandafirii şi păr bălai. Nu mică le este însă mirarea a doua zi, cînd descoperă că fetiţa de zăpadă a prins viaţă, ca şi cum povestea Snegurocikăi, ce încîntase copilăria lui Mabel, ar fi devenit dintr-odată realitate. Din acea clipă, Faina, copila de zăpadă, va deveni parte din familie şi prezenţa ei delicată, candidă, zglobie le va schimba vieţile pentru totdeauna. Copila de zăpadă împleteşte cu subtilitate şi sensibilitate realismul magic al scriitorilor sud-americani cu o proză dură, viguroasă, dramatică în stilul lui Jack London.

"Pornind de la un vechi basm rusesc, scriitoarea îşi deapănă povestea despre dezolare emoţională şi spaţială, despre îndelungi suferinţe şi pierderi într-un minunat melanj de duritate şi delicateţe." (Sunday Times)

"O bijuterie a artei nordice a povestirii. Oricine a cunoscut apăsarea unei ierni lungi şi alinarea adusă de o carte bună citită la gura sobei va aprecia cu siguranţă Copila de zăpadă." (John Straley)

"O poveste încîntătoare despre iubire, speranţă şi supravieţuire în Nordul îngheţat." (Daily Mail)

"Dacă Willa Cather şi Gabriel García Márquez ar colabora la o carte, aceasta ar fi Copila de zăpadă. Este o realizare absolut remarcabilă - un amalgam între magia cea mai diafană, mai feerică şi realităţile aspre ale vieţii de fermier în sălbăticia Alaskăi. Admirabil concepută, minunat istorisită, această poveste are fragilitatea întortocheată a unui fulg de nea şi onestitatea firească a ţărînei de sub picioarele noastre, realitatea tulburătoare a unui vis în noapte. Ne fascinează şi ne merge la suflet. Merge neobosită înainte chiar şi atunci cînd se opreşte o clipă asupra miracolului vieţii şi al lumii în care trăim." (Robert Goolrick)

Jack şi Mabel se refugiază în Alaska anului 1920 încercând să-şi regăsească liniştea. Mabel a pierdut o sarcină în urmă cu câţiva ani şi se învinovăţeşte, uneori chiar pueril, pentru acest deznodământ trist, crezând chiar că frământările sale din timpul sarcinii au fost decisive. Astfel că Mabel fuge de propria vinovăţie, dar şi de privirile şi vorbele umilitoare ale familiei soţului ei. Pe de altă parte, Jack este, la 50 de ani, soţul-model. El crede în tiparul biblic al familiei, îşi urmează soţia şi munceşte până la epuizare în mediul nu tocmai primitor din Alaska.

Surprinşi să vadă că zona nu este chiar ce şi-au imaginat ("Elani, reni şi urşi - vânat aşa de abundent, de n-o să ştii ce să împuşti mai întâi. Şi pâraie aşa de pline de somoni, încât să le poţi traversa călcând pe spinările peştilor."), cei doi intră într-un fel de rutină a uitării şi adaptării la noul cadru. Mabel îşi organizează orele după şablonul spălat, cârpit, gătit, spălat, cârpit, gătit etc., iar Jack visează să susţină existenţa familiei din agricultură. Numai că lipsa unui copil îi face pe cei doi să sufere. Într-o seară, Jack şi Mabel construiesc din zăpadă o fetiţă, căreia îi pun inclusiv fular şi mănuşi, dar în dimineaţa următoare sunt surprinşi să constate că fetiţa lor din zăpadă a dispărut, la fel ca fularul şi mănuşile. Pe de altă parte, zăresc la limita pădurii de lângă coliba lor o siluetă care pare să plutească deasupra zăpezii. Ulterior, o copilă în carne şi oase, ruptă parcă dintr-o scriere nepublicată a lui Gabriel Garcia-Marquez, apare la uşa celor doi...

Pe lângă faptul că este romanul de debut al scriitoarei Eowyn Iwey (a fost botezată Eowyn după un personaj din Stăpânul inelelor), Copila de zăpadă interesează şi pentru că rar nimereşti, în mijlocul verii, o carte în care mai mereu e frig şi ninge ca-n poveşti. Măcar din acest punct de vedere lectura e reconfortantă, iar Eowyn surprinde cu talent (unii au comparat-o cu Jack London) atmosfera din care parcă lipseşte numai Moş Crăciun. Scriitura este cinematografică, simplă, pe tipar american, cu puţin cam multă emoţie, cu un patetism care afectează anumite scene.

Bazându-se pe o poveste cu origini ruse, Eowyn Ivey a scos în evidenţă faptul că, uneori, dacă nu întotdeauna, un cuplu nu este tocmai fericit fără cel puţin un copil (ea însăşi are doi). Vorbeşte despre viaţa "gri" - "griul ce pătrundea mai adânc, în oase, făcând-o să creadă că s-ar putea preschimba într-un praf fin şi risipi pur şi simplu în vânt". Existenţa poate fi praf dacă nu adaugi câteva ingrediente pe care Eowyn le picură cu maturitate printre rânduri. Altfel, chiar dacă vi se va părea o poveste prea "hollywoodiană", tot rămâneţi câştigaţi citind acum cartea, datorită gustului de zăpadă al paginilor.