Poem de buzunar

www.poemhunter.com e unul din spaţiile mele virtuale favorite. Ca o sumă a cărţilor pe care nu le găsesc în bibliotecă sau, şi mai mult, a paginilor pe care nu am timp să le întorc.
 
Adevărul e că nu am prea avut timp, în ultimele zile. Nici în metrou, nici acasă, nici... nicăieri. Nu am nicio carte în geantă. Doar lista de shopping, inclusiv beletristic, de la sfârşitul agendei. Şi o am pe ea. Cărticica mea online. De versuri. O deschid la birou, mă furişez câteva minute în ea, mă reîntâlnesc cu mine.
 
E deschisă şi acum, într-un colţ de ecran. Citesc Good Morrow, de John Donne. Unul din poeţii mei favoriţi. Secol XVII. Existenţă furtunoasă, frumoasă, devorată de un lirism cuceritor şi de o iubire feroce. Donne a studiat la Oxford şi la Cambridge, a luptat la Cádiz, împotriva spaniolilor, a locuit în Italia, a văzut lumea, s-a căsătorit din dragoste, cu Anne More, o frumuseţe a timpurilor post-elisabetane, pe care a răpit-o şi pentru care a făcut închisoare. Din iubirea lor s-au născut doisprezece copii şi un şir de sonete şi elegii care au făcut gloria poeziei metafizice a Angliei acelor vremuri.
 
Donne, care, în 1621, a devenit Decan al Catedralei St. Paul (o poziţie privilegiată şi invariabil acordată unui intelectual autentic, a cărui spiritualitate era astfel onorată), a scris, după mine, unele din cele mai frumoase, mai subtile şi mai puţin artificiale versuri de dragoste din complicatul lui secol şi nu numai.
 
În poemele lui, iubita e un continent care se cere descoperit, lumea întreagă e un suflet care se umple de imagini, un chip îmbogăţit de cunoaştere, de dorinţă, de teamă pentru un altul. Epidemia de ciumă, persecuţia religioasă (Donne provenea dintr-o familie catolică, deşi a devenit un eminent cleric anglican), deprecierea trupului apar, toate, în poezia lui John Donne, prin care trece, însă, ilicit, ireverenţios şi jucăuş şi atât de scandalosul purice, http://www.poemhunter.com/poem/the-flea/, blamat de biserică pentru păcatul de a fi întinat puritatea versului cu aluzii trupeşti şi adorat de mase, pentru că aducea un hohot proaspăt de râs într-o pagină de carte care... zâmbea arareori.
 
Disperare, adoraţie, revoltă, carnalitate, ludic, complicităţi delicate şi intense, toate apar în poemele lui Donne, de multe ori impregnate de biografie, de un omenesc cald şi uşor de digerat de un public care se regăsea în trăirile acestui cleric-soldat-poet-îndrăgostit.
 
Sunt căutări tumultoase ale unui sine extrem de bogat, care se pierde neîncetat printre minunile lumii şi se regăseşte, de multe ori, în odăi mici şi, totuşi, fără seamăn, în care nu încap decât două suflete.
And now good morrow to our waking souls,
Which watch not one another out of fear;
For love, all love of other sights controls,
And makes one little room, an everywhere. (John Donne, Good Morrow)