Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Miscellanea

Bătături 3: Fineţuri de argint


Simona Gisela Gal

24.11.2012
BeWhere!, octombrie 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Mircea Crăciun, argintar

Eram în stradă, fix în faţa porţii lui. N-am dat să intrăm, aşteptam să se completeze echipa de descindere în curtea omului. Aşteptam, sunam, trimiteam sms-uri. Spontan, ne întoarcem cu faţa spre poartă şi vedem un ţigan în toată splendoarea şi făloşenia lui.

S-a îndreptat către cutia poştală, de unde a ridicat un plic. Am rămas sideraţi. Ne aşteptam la ceva mai exotic, mai plin de culoare, dar încântarea a fost şi mai mare decât aşteptarea. Era un ţigan în toată regula, cu tot tacâmul - cu păr lung, perciuni cu atenţie finisaţi, o pălărie cu boruri mari. Purta o cămaşă roşie din mătase, iar deasupra avea o vestă din lână rugoasă cu butoni mari din argint - despre culoarea roşie, care abundă în ţinutele ţigăneşti, ne spune în timpul interviului că prinde şi frumosul şi urâtul. Ne întrezăreşte la poartă, ne întâmpină scurt, poate un pic sfios, neprotocolar, şi face câţiva paşi în stradă ca să arunce un ochi în groapa făcută de lucrătorii stradali. O vreme, parcă a uitat de noi.

E pus pe treabă! Ar fi vrut să se apuce de lucru de cum ne-am instalat la el în curte, de fapt, e chiar atelierul lui: "E atelier de oltean. Îl mut unde vreau eu".

Degajăm atmosfera, încercăm să stăm la poveşti, dar nu rezistă mult, bate cu ciocanul ritmat în nicovală, de parcă ar avea ce să modeleze. Înţelegem că-i e mai bine să ne vorbească în timp ce lucrează. Face bucăţele argintul pe care urmează să-l topească. Aprinde fitilul bine fixat în sticla de petrol, ia ţevuşca de cupru şi suflă puternic. Produce o flamă spectaculoasă. Încet-încet, argintul începe să sfârâie, să fiarbă. Nu-şi permite se inspire în loc să sufle în ţevuşcă, doar nu e un accident pe care ţi-l poţi permite, ca la vin sau ţuică.

"Era o ruşine să nu urmezi meseria părinţilor". Începutul a fost ca orice început, cu multe stângăcii, stricăciuni şi cu multe ciocane scăpate peste degete. Se întâmpla pe la 5-6 ani. La 13, deja ştia să făurească o podoabă cap-coadă. Şi-o aminteşte pe prima - a fost un ghiul de damă care se numea "dragon" - "un ghiul modern din alamă". Pe vremea aceea, încă mai mergea din sat în sat cu căruţa, alături de bunici şi părinţi. Se puteau aşeza oriunde nu pricinuiau disconfort celor din jur, se aşezau pe covorul în stil indian, îşi înfigeau nicovala în pământ şi aşteptau muşterii. O monedă din argint era transformată în câteva minute în bijuteriile dorite de clienţi: "Parcă era mai frumos atunci, mai liber, nu atâta stres."

Mircea Crăciun ne face o demonstraţie de facere a unei verighete cu o tehnică veche de mai bine de 200 de ani. El o face pentru că e mai spectaculoasă şi mai genuină, însă atunci când vorbeşte despre ţiganii argintari care continuă să lucreze cu mijloacele vechi, spune că aceştia "îşi păstrează autenticitatea din cauza sărăciei, pentru că nu au, pentru că un laminor electric e câteva mii de euro."

Porneşte flama, are suflul tare, iar îndemânarea-i e firească, mişcările sunt integrate-n corp. Din afară pare chiar simplu ce face, poate aş putea s-o fac şi eu, dar o fac pe barba mea. Argintul se preschimbă, se lichefiază, bolboroseşte, se înroşeşte. Mai târziu, îşi ia mândra rodată între degetele butucănoase - pielea-i tare, bine tăbăcită -, iar mişcările-i sunt ferme. Mândra îl ascultă, pare chiar supusă. Ah, dar nu e vorba de Sonia, de draga lui soţie, ea e în casă, îşi îmbracă hainele de ţigancă frumoasă. Mândra despre care vorbeam, e instrumentul de gravat, şi gravează fineţuri.


Articolul a fost scris în cadrul proiectului Bătături. Urme lăsate de meşteşuguri, proiect cultural finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Basmul fiinţei, Noica - tatăl şi fiul (II), Alexandru Stănescu
Sageata Basmul fiinţei, Noica - tatăl şi fiul (I), Alexandru Stănescu
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cadril, Argentina Firuță (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Darul, Argentina Firuță (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro cum am început să beau cola, apoi cola zero, Andrada Ionescu (3.6/5 - 7 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata Praful de pe tobă
Sageata autoficţiuni
Sageata Înaltă ordine de idei
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Totul pe alb
Sageata Pentru cine bat străzile
Sageata Autorul


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer