Mort de-a binelea: un nou roman din seria Lumea Disc

Citiţi Răsplata finală o povestire de Terry Pratchett
Citiţi un fragment din această carte
Citiţi un fragment din Magie de ambele sexe un roman de Terry Pratchett

Editura Noesis continuă publicarea romanelor din seria Lumea Disc (lumea plată, al cărei soare este un modest satelit şi ale cărei oceane se revarsă necontenit peste margine) ale deja celebrului şi în România Terry Pratchett, cu Mort, unul dintre cele mai îndrăgite romane ale genului comico-fantastic.

Romanul prezintă, categoric, o poveste care induce tensiune cititorului, acesta ne mai dezlipindu-şi ochii de pe paginile sale. Oricine deschide o carte a lui Pratchett este nerăbdător sa afle cum se termină năucitoarele circumstanţe in care aceasta îşi pune personajele.

Un foarte îndrăgit şi important personaj al seriei este Moartea, care, desigur, ne găseşte pe toţi mai devreme sau mai târziu. Când însă l-a găsit pe Mortimer, un băiat visător, stângaci, "înalt, roşcovan şi pistruiat, cu genul de constituţie care-i dă proprietarului doar un control aproximativ asupra corpului", i-a oferit o slujbă. După ce acesta s-a lămurit că nu e obligatoriu să fii mort ca să lucrezi în slujba Morţii, şi că partea cu scheletul este opţională, a acceptat. În curând avea să descopere că viaţa sentimentală normală pe care şi-o dorea nu face casă bună cu îndatoririle de ucenic al Morţii, mai ales că profitând de situaţie, Moartea îi lasă frâiele "afacerii" şi îşi permite scurte escapade de recreere. După cum era de aşteptat, Încurcă-Lume Mort provoacă o breşă în realitate. În prima noapte la noul loc de muncă, acesta ucide, accidental, pe cel care trebuia să-i ia viaţa Prinţesei Keli din regatul Sto Helit. Îndrăgostit de ea până peste clăpăugele-i urechi, Mort încearcă din răsputeri să schimbe cursul istoriei pentru ca prinţesa să nu aibă soarta care-i era rezervată. Situaţia nu poate fi remediată decât de către Moartea însăşi.

Tot în acest volum facem cunoştinţă cu fiica adoptivă a Morţii, însingurata Ysabell. Conversaţiile dintre ea şi Mort, viitori soţ şi soţie, alcătuiesc cele mai comice pasaje ale cărţii.
" - Eu nu m-aş mărita cu tine nici dacă ai fi ultimul bărbat de pe Disc, spuse ea dulce.
Mort se simţi rănit. Una era să nu vrei să te însori cu cineva şi alta să ţi se spună că cineva nu voia să se mărite cu tine.
- Măcar eu nu arăt de parcă aş fi stat cu anii într-un dulap, îndopându-mă cu gogoşi, zise el în timp ce ieşeau pe pajiştea neagră a Morţii.
- Măcar eu nu merg de parcă aş avea mai mulţi genunchi la fiecare picior, zise ea.
- Ochii mei nu sunt ca două ochiuri prăjite, gicurâte.
Ysabell încuviinţă din cap.
- Pe de altă parte, eu n-am urechile ca nişte chestii crescute pe copaci morţi. Şi ce înseamnă gicurâte ?
- Ştii tu, cum face Albert ochiurile.
- Cu albuşul lipicios, moale şi plin de bucăţele slinoase ?
- Exact.
- Bun cuvânt, admise ea, pe gânduri. Dar părul meu, vreau să-ţi atrag atenţia, nu arată ca o chestie cu care speli privata.
- Normal, dar nici al meu nu arată ca un arici plouat.
- Te rog sa remarci că măcar pieptul meu nu seamănă cu un prăjitor de pâine într-o pungă udă.
Mort aruncă o privire piezişă spre bustul Ysabellei, care conţinea destulă grăsime pentru două rânduri de purceluşi, şi se abţinu de la comentarii.
- Măcar sprâncenele mele nu arată ca două omizi împreunate, se aventură el.
- E adevărat. Dar nici picioarele mele, zic eu, n-ar lăsa să treacă scroafa.
- Poftim... ?
- Nu-s ca nişte paranteze, explică ea.
- Aha."

Renumit pentru umorul cu care îşi înzestrează irezistibilele personaje, Pratchett nu se dezminte nici în acest roman. Textul abundă de comic de situaţie şi de caracter, stilul spumos al autorului provocând buna dispoziţie instantanee. Avem de-a face si cu un qui-pro-quo - bucătarul din casa Morţii, Albert, se dovedeşte a fi cu totul altul decât pare: unul dintre cei mai puternici vrăjitori ai Lumii Disc, un adevărat demon cu tigaie. Unul dintre personajele secundare este Tăiuş, un vrăjitor mâncău şi bonom, care încearcă să-i ajute pe Mort si pe Prinţesa Keli. Aceasta se luptă din răsputeri sa convingă pe toată lumea că prinţesa încă trăieşte.

Paradoxal, cel mai verosimil personaj al romanului este Moartea. Spre deosebire de volumele anterioare ale seriei, aici îi este prezentată partea umană. Moartea nu ucide, ea este doar un fel de barcagiu ciolănos care îi călăuzeşte pe cei de pe Disc pe lumea cealaltă, având grijă ca destinul fiecăruia să se împlinească. Când însă, datorită faptului că responsabilităţile sale trecuseră pe umerii noului noul său ucenic, Moartea pleacă în căutarea sinelui, descoperă fericirea lumească, o stare cu totul nouă pentru "mormântul tuturor speranţelor", "realitatea finală", "asasinul împotriva căruia nici o încuietoare nu era de folos":
"- CUM SE NUMEŞTE CÂND TE SIMŢI CALD ŞI MULŢUMIT ŞI AI VREA CA LUCRURILE SĂ RĂMÂNĂ AŞA CUM SUNT?
-Cred că-i zice fericire, spuse Harga".

Astfel, autorul reuşeşte, prin Mort, să facă faţă dificilei sarcini de a aduce Moartea la viaţă.

Creatorul Lumii Disc a devenit deja un brand şi 1% din cărţile care se vînd în Marea Britanie poartă semnătura sa. De aceea, potrivit Sunday Express, a spune că Terry Pratchett e popular înseamnă a afirma că la poli e doar răcoare. Pentru că el nu scrie numai fantastic de amuzant, de captivant, ci fantastic de bine, pur şi simplu. Cel care este atât de ocupat cu cele trei vieţi pe care încearcă să le ducă in acelaşi timp face din Mort un regal al literaturii fantastice din întreaga lume.