5. scrisoare către Daniel

dragul meu prieten, iartă-mă că-ţi scriu
atât de puţin şi cu întârziere deşi n-aş merita
pic de iertare, nici azi nu ţi-aş fi scris
de nu te-aş fi visat noaptea trecută
parcă erai şi nu erai tu aveai pe trup numai ochi
şi toţi ochii ăia mă fixau sadic, iar în loc
de două mâini aveai două cuţite de măcelar
care mă sfârtecau şi în loc să ai gura
la locul ei o aveai în mijlocul pieptului
şi, după ce m-ai sfârtecat privindu-mă
satisfăcut şi hipnotic, ai deschis gura imensă
din mijlocul pieptului şi mi-ai înfulecat
trupul bucată cu bucată, atunci m-am trezit
şi eram vie, întreagă şi nevătămată înăuntrul tău