19. scrisoare către Daniel

dragul meu prieten, când am ajuns
la Milano era din nou frig şi viscol
deja duceam dorul zilelor blânde şi însorite
din Sassari, în plus mă temeam
că se vor anula zborurile
devenisem nostalgică panicată şi paranoică
în acelaşi timp abia aşteptam
să se întunece să adorm
doar-doar se va face ordine în haosul
din mintea mea, numai că
în loc să se întunece pe cer a apărut un nou soare
fenomen inexplicabil şi vizibil
doar din locul meu interior, un soare
ce lumina puternic
doar mica mea lume în totală dezordine
cu mii şi mii de sertăraşe
în care am făcut ordine rând pe rând
apoi am adormit şi când am deschis ochii
eram în avion zburând direct
spre casă liniştită, aproape ataraxică