17. scrisoare către Daniel

dragă Daniel, zilele trecute mi-am făcut
o icoană frumoasă rotundă
ca o oglinjoară de poşetă pe care
să o port să mă păzească de rele
însă nu ştiam ce chip de sfânt
să desenez pe ea, am întors-o eu pe faţă
apoi pe dos şi ea reflecta acelaşi chip
habar n-aveam al cărui sfânt era
trebuia musai să fie sfânt chiar dacă arăta
mai degrabă ca un boschetar
un boschetar care făcea asceza fără de voie
dar tot era şi asta ceva pentru mine
care nici cu voie nici fără de voie
nu făcusem vreodată asceză
aşa că l-am prins bine în icoană
şi l-am botezat "Sfântul Boschetar"
apoi am plecat să cutreier oraşul în lung şi-n lat
cu bucuria în suflet că în sfârşit
mi-am găsit un sfânt protector pe măsura
închipuirilor mele febrile şi cum mi se părea
că sunt în primejdie scoteam icoana
repejor din poşetă şi o aţinteam
cu toată credinţa de care eram în stare
asupra nefericitului suspect
de-l năuceam cu puterea miraculoasă
a Sfântului Boschetar şi nu mai era bun de nimic