16. scrisoare de la Daniel

dragă prietenă, îţi scriu cu o oarecare
reţinere că n-ar fi deloc exclus
ca eu să redevin monden şi sociabil
măcar pentru puţin timp
(de fapt şi în condiţii normale
nu-mi reuşeşte decât cu greu şi foarte rar
acest gen de integrare forţată)
motivul real nefiind decât acela
de a-mi delimita un nou şi incitant
spaţiu de exil interior
unde să-mi redescopăr spontan
calităţile latente şi competitive
în raport cu celălalt eu secret al meu
mai ales acum când depărtarea de tine
a devenit o obişnuinţă neglijabilă
dar şi îngrijorătoare dacă
îmi propun să rememorez deliciul
plimbărilor noastre nocturne
sau efervescenţa discuţiilor contradictorii
în care blufam reciproc şi fără pic de jenă