12.03.2013
Aşa s-a întâmplat, că, în ultimii şase ani, nu mi-am petrecut în familie ziua de naştere. Aşa că am luat decizia să merg la Madrid în 2013, unde m-am întâlnit cu soţia şi am petrecut câteva zile explorând oraşul şi câte ceva din zona limitrofă (Toledo, El Escorial, Segovia). A fost o decizie bună, mai ales că, la Madrid, din pricina concentraţiei de români, nu ai cu adevărat sentimentul plecării de-acasă.

Prima zi a fost dedicată muzeelor, plimbându-ne prin Madridul Bourbonilor. Am dat târcoale (mai ales târcoale arhitectonice) la Prado, La Regina Sophia (fost spital restructurat şi adăugit de Jean Nouvel) şi, lângă, la Caixa Forum (fost antrepozit restructurat din temelii, la propriu şi la figurat, de Herzog&De Meuron), apoi am bătut gara Atocha, căutând memorialul celor morţi în atentatul din 2004 (era închis pentru restaurare...). Noile structuri de la Escorial sunt de cea mai bună calitate. O clădire de cărămidă, în spatele muzeului, expune o loggia enormă, monumentală, care anturează o biserică gotică lăsată neatinsă de proliferarea Prado-ului. Legătura e subterană între vechi şi nou, integrând întreg teritoriul într-un singur traseu expoziţional, de relaxare şi de cercetare. Caixa este o nebunie genială, în acelaşi timp alternativă şi mainstream. Clădirea veche subzistă, plutind în aer un nivel, sub care, ca şi la Barcelona, la capătul dinspre mare al Avenida Diagonal, s-a eliberat cât mai mult spaţiu public cu putinţă. Alături, clădirii dinspre stradă i s-a înverzit vertical un calcan, cel dinspre intrarea în Caixa Forum. Consolele uriaşe destabilizează percepţia spaţiului: ai intra şi n-ai intra sub clădirea care levitează parcă pe pernă magnetică...

În vreme ce la Centrul Regina Sophia, dedicat artei moderne, se vede mâna unificatoare a lui Jean Nouvel, cel care reuşeşte deopotrivă o restaurare îndrăzneaţă, o intervenţie dramatică pe monumentul restaurat şi alăturarea, în spate, a unei structuri noi comparabile ca amploare cu monumentul, de care se leagă printr-o copertină uriaşă, aliniată la cornişă cu spitalul vechi. Sub copertină sunt, parcă, stocate containere într-un port, dispuse după unghiurile străzilor, care lasă liberă în centru, luminată zenital prin perforaţii mari ale copertinei, o piaţă urbană interioară, culturală. Lucrarea mi s-a părut magistrală şi îi rog pe toţi cei ce vizitează Madridul să facă experienţa parcurgerii acestui complex cultural, interior şi exterior, ba chiar şi de jur împrejurul lui. Merită!


0 comentarii

Publicitate

Sus