13. scrisoare către Daniel

dragă Daniel, tocmai mă hotărâsem
zilele trecute să nu-ţi mai scriu un singur rând
încercând astfel să mă izolez şi eu
chiar în mijlocul camerei mele
negăsind alt loc mai propice acestei
timide îndeletniciri (un soi de mimetism
spre a înţelege empatic tendinţa
ta încă obscură mie de izolare aproape totală)
dar, cum bine ştii, mie nu-mi reuşeşte
mai nimic din ce-mi propun
de obicei cu un entuziasm disproporţionat
mai ales de data asta, când te-am visat
trei nopţi la rând sub trei chipuri diferite
în prima noapte erai un profet orb
levitând şi predicând pacea, liniştea interioară
în sanscrită chiar lângă domul
din Sassari şi eu am trecut
pe lângă tine fără să te recunosc
în a doua noapte erai un excelent manager
la un hotel de lux în centrul istoric
al orăşelului Sassari, un hotel foarte apreciat
în lumea mondenă din insula
atât de dragă ţie unde trăieşti acum
la limita subzistenţei precum un Robinson Crusoe
al zilelor noastre, şi eu nu-mi doream
decât să-ţi iau un amplu şi aplicat interviu
însă tu mă refuzai mereu laconic, dar politicos
fiind mereu superocupat
numai în a treia noapte şi ultima
îmi apăreai tot timpul în faţă din senin
sub diverse chipuri, dar ştiam
că de fapt eşti tot tu şi de câte ori te priveam
nu reuşeam să-ţi văd niciodată chipul real
deşi eram faţă în faţă atât de aproape
încât puteam să ne atingem
ba chiar să vorbim cu înflăcărare
despre orice fleac, aşa cum vorbim de fiecare dată
după o îndelungă şi insuportabilă despărţire