40 de ficţiuni mici şi rotunde

Citiţi un fragment din această carte.


David Eagleman (n. 1971) este, printre altele, specialist în neuroştiinţe, membru al Consiliului Forumului Economic Internaţional, cercetător în cadrul Institutului pentru Etică şi Tehnologii Inovatoare. În 2012, a fost inclus de revista italiană Style în Lista personalităţilor geniale (Brightest Idea Guys).

După cum se prezintă singur, în timpul zilei David Eagleman este directorul Laboratorului de Percepţie şi Acţiune din cadrul Facultăţii de Medicină Baylor (Houston, Texas), unde coordonează şi Centrul de cercetare în neuroştiinţe şi legislaţie. Studiile sale privesc percepţia omului asupra timpului, capacitatea de adaptare a creierului, sinestezia şi interconexiunile dintre neuroştiinţe şi sistemul juridic. Noaptea, David Eagleman scrie.

A mai publicat: Wednesday is Indigo Blue. Discovering the Brain of Synesthesia (2009), Why the Net Matters (2010), Incognito. The Secret Lives of the Brain (2011; în curs de apariţie la Humanitas).

"În viaţa de dincolo îţi retrăieşti toate experienţele, însă de astă dată într-o cu totul altă ordine: toate evenimentele care se aseamănă sunt grupate laolaltă...
Când mori, simţi că a avut loc o schimbare subtilă, însă totul arată aproximativ la fel...
În viaţa de dincolo totul este moale...
Fiecare dintre noi moare de trei ori...
În viaţa de dincolo, descoperi că Dumnezeu este o specie de mici creaturi obtuze cu mintea înceată...
Ca rezultat firesc al unei societăţi capitaliste bazate pe o piaţă liberă, putem în sfârşit să decidem singuri cum va fi viaţa de dincolo...
În viaţa de apoi, totul există simultan în toate stările posibile, chiar dacă stările se exclud reciproc...
În viaţa de apoi nu eşti judecat prin raportare la alţi oameni, ci la tine însuţi. Mai exact, eşti judecat în raport cu ce ai fi putut să fii..."
 
Cărticica de faţă reuneşte diversele faţete ale acelui sum latinesc, "eu sunt", ca ilustrare a posibilianismului (a nu se confunda cu posibilismul!, suntem avertizaţi), al cărui teoretician şi adept se declară David Eagleman: este vorba, în esenţă, despre explorarea posibilităţilor noi, ignorate până acum, şi despre atitudinea sceptică faţă de toate ideile luate de-a gata în legătură atât cu universul, cât şi cu mintea umană. Sum este o operă de "filozoficţiune", un mic "roman experimental", ale cărui capitole imaginează scenarii perfect credibile de trecere, de sondare a nenumăratelor ipoteze privitoare la ceea ce se întâmplă după moarte. Surprinde, într-un cuvânt, suma tuturor posibilităţilor care este necontenit viaţa. Fie ea şi de dincolo. (din prezentarea cărţii)


David Eagleman e unul dintre cei mai bizari oameni de ştiinţă, interesat deopotrivă de sistemul nervos şi sistemul juridic, economie, etică şi tehnologii inovatoare, percepţii şi comportamente, creier şi timp. Pare un tip exact şi fabulos, are charismă cînd urcă pe scenă să conferenţieze sau cînd povesteşte despre propriile lucrări. În Sum e însă mai mult decît atît: e aproape un filozof, combinat cu un autor de SF şi cu un inventator de teologii. Cele 40 de ficţiuni de aici - mici şi rotunde precum covrigeii pentru mucenici - sînt tot atîtea scenarii ale vieţii de apoi. Pariul lor este coerenţa internă, iar pentru asta pun la bătaie o logică şi o imaginaţie rupte parcă din raiul posibilităţilor comice, fantastice sau poetice, telescopice, periscopice sau microscopice, analogice sau digitale, de moravuri, tîlcuri sau ghiduşii.

Lumea morţilor e, aşadar, una plină de posibilităţi. Uitaţi-vă numai cîte variante de Dumnezeu apar aici. Poate fi un El, o Ea, dar şi un cuplu alcătuit dintr-un El şi o Ea uniţi printr-o căsătorie aranjată. Poate fi o apariţie complet lipsită de grandoare (un bătrînel gîrbovit, chel şi bolnav de gută). Poate fi un cititor pasionat al romanului Frankenstein sau o făptură măruntă cît o bacterie şi care nu ştie de existenţa noastră, ci doar de cea a celulelor noastre. Poate fi un Programator cosmic, un Cartograf, "un cîrpaci de molecule lovit de noroc" sau, la fel de bine, "o specie de mici creaturi obtuze cu mintea înceată". Grădina e, care va să zică, mare şi infinit prospectabilă mental.

Nici cu imaginea oamenilor nu stăm rău. Într-o povestire, ei pot fi "celulele care formează cancerul lui Dumnezeu", în alta - singura specie a creaţiei care empatizează cu ofurile creatorului.

De citit neapărat. E cea mai năzbîtioasă culegere de modele teoretice ale lumii de dincolo.