O felie de viaţa spaniolă

Citiţi un fragment din această carte.


Víctor del Árbol s-a născut în 1968 în Catalunia şi şi-a făcut studiile de istorie la Universitatea din Barcelona. În 2006 i s-a decernat Premiul Tiflos pentru primul său roman, El peso de los muertos, iar doi ani mai târziu a fost finalist al Premiului VIII Fernando Lara pentru volumul El abismo de los sueños. Nu există limite atunci când lupţi pentru ceea ce iubeşti cu adevărat
 
E remarcabilă încărcătura psihologică pe care o conţine fiecare pagină din acest roman ce transgresează graniţele romanului istoric tradiţional. Personaje şi întâmplări aparent fără legătură ies la lumină, creând conexiuni surprinzătoare într-o poveste oarecum confuză, pendulând între 1941 şi 1981, ani care au marcat istoria Spaniei. Niciodată nu închidem definitiv uşa spre trecut şi spre tenebrele noastre lăuntrice.
 
O trădare şi o crimă în Spania pro-nazistă dau naştere unei lupte pentru putere care domină o familie timp de mai multe generaţii.
Isabel, o aristocrată care trăieşte în Spania pro-nazistă a anului 1941, ajunge implicată într-un complot ce urmăreşte uciderea soţului său fascist şi se trezeşte trădată de iubitul ei misterios. Trădarea ei are drept efect o luptă violentă pentru putere atât în cadrul familiei, cât şi în viaţa politică, luptă ce se întinde pe trei generaţii, împletind povestea lui Isabel cu cea a unei tinere avocate pe nume María, patruzeci de ani mai târziu.
Când are loc tentativa de lovitură de stat din 1981, María e acuzată că a pus la cale evadarea din închisoare a bărbatului pe care l-a condamnat pentru crimă. Poveştile Maríei şi ale lui Isabel se întrepătrund şi se completează, creând un thriller istoric plin de suspans.
 
"O poveste şocantă despre spionaj, sex şi trădare... Dacă îţi plac romanele poliţiste, istoria şi thrillerele psihologice, acum vei avea cu ce să te delectezi." -(Library Journal)
 
"Un roman ingenios construit, care îmbină un ritm narativ alert cu ambiţia literară... Un succes absolut." (Kirkus Review)
  Un roman remarcabil, publicat în Spania în 2011, care l-a impus pe autor drept una dintre cele mai originale voci ale literaturii spaniole contemporane. Un roman poliţist în mare măsură, dar şi psihologic şi chiar social-istoric, care ilustrează o felie de viaţa spaniolă de-a lungul a peste patru decenii, 1941-1981, vreme în care s-a impus o dictatură, a lui Franco, au revenit un regim democratic şi regalitatea, dar a avut loc şi o lovitură de stat, a celor care se împotriveau schimbărilor. Pe acest fundal, o crimă şi o trădare în vremea de după războiul civil dau naştere unei lupte pentru putere, în turbionul ei fiind atrase mai multe familii, unele chiar nevinovate. O poveste şocantă, care se citeşte uşor şi care prinde cititorul pe măsură ce înaintează în lectură.
 
Victor del Arbol are o licenţă în istorie la Universitatea din Barcelona şi lucrează în poliţie din 1992. S-a explicat în mai multe interviuri remarcabile de după apariţia romanului Tristeţea samuraiului. "N-o să uităm şi n-o să iertăm, niciodată", spunea el. Prin ce se remarcă romanul? "Prin abordarea în mod onest şi sincer a emoţiilor. Personajele se transformă în tovarăşi de călătorie în carne şi oase. E o poveste la care participi. Tristeţea samuraiului este ceea ce simţim măcar o dată în viaţă, când descoperim că ce e mai bun în noi e un personaj pe care l-am creat în timpul vieţii. Un copil vrea să fie samurai, dar nu ştie ce înseamnă să fii samurai."
 
Romanul începe lent, apoi cere o lectură atentă, ca să eviţi confuziile. Este o poveste excelentă care începe aproape incredibil: o femeie frumoasă, aristocrată pe deasupra, se îndrăgosteşte de un bărbat despre care nu ştie că e spionul soţului ei, iar când se implică într-un complot împotriva soţului este trădată şi ucisă de iubit. Ca în orice poveste poliţistă, asasinatul e aruncat pe umerii unui nevinovat, care se sinucide, martorii sunt trimişi pe frontul de Est, copiii femeii sunt îndepărtaţi. Toate răbufnesc peste timp, cu teribilă intensitate. Personaje şi întâmplări aparent fără legătură ies la lumină, creând conexiuni surprinzătoare într-o poveste aparent confuză, cu ideea că "niciodată nu închidem definitiv uşa spre trecut şi spre tenebrele noastre lăuntrice."
 
O carte foarte bine scrisă şi o traducere excelentă.