1564 - 1616

Aveam o cu totul altă idee de text pentru azi.
Cu totul alta.
Cred că aşa se întâmplă cam de fiecare dată, pe vremea asta. Nu cred că am ratat vreo aniversare. Iar despre primăvara asta... pot să-ţi spun că are vrajbe de iarnă, o lună care nu seamănă cu soarele, furtuni, naufragii, nume fără spini de trandafir în ele, dar şi torţe care luminează întunericul.
You and I are past our dancing days, îi spune Capulet vărului său.
Ale noastre nu. Sunt dansuri care durează o viaţă. Sau o veşnicie. (Şi, ca să fim înţeleşi, această faimoasă scenă 5 din Actul I îţi taie respiraţia!).
Dar mai sunt multe... Gaiarde, pavane, volte. Voltele, recunosc, sunt favoritele mele. În Cum vă place şi în Macbeth. În A douăsprezecea noapte. În Troilus şi Cresida. În Henric al V-lea. În Hamlet. În Mult zgomot pentru nimic şi în Richard al II-lea. Nu mi le amintesc pe toate. Nu le recitesc cu aceeaşi plăcere care mă decupează, pur şi simplu, din timpul şi spaţiul meu, şi mă transpune în scena dansului din Romeo şi Julieta.
Ah, şi mai e una. O scenă perfectă. Dansul versului cu rostirea. Al gestului cu personajului. Al autorului... cu mine. Mereu acelaşi. Mereu desăvârşit.

Cheers, Master Shakespeare! Always a pleasure.