Fără surprize

Te mişti încet. Eşti captiv pe străzile marelui oraş. Mai sunt şi alţii ca tine care înaintează la fel de încet, tot captivi şi ei. Vă ţineţi captivi reciproc. Te grăbeşti să ajungi acasă, deşi acolo nu te aşteaptă nimic. Doar televizorul şi meniuri KFC. Şirul de maşini pare încremenit, ca într-o apocalipsă hollywoodiană. Radioul merge în surdină. [Trupul soldatului român ucis în Afganistan va fi repatriat vineri]. Te simţi puţin moleşit şi vag trist. Prea mult monoxid de carbon. Lângă tine a oprit o maşină neagră, frumoasă. Tragi cu ochiul înspre şofer. E o femeie. Nu ştie că o priveşti. E îmbrăcată elegant, cu un costum negru Prada şi cămaşă albă. Tastează ceva pe Blackberry [meeting buget]. Lucrează de dimineaţa până seara la o multinaţională. Are trăsături armonioase, păr negru, prins într-un coc sobru, buzele rujate discret. Dimineaţa mănâncă Activia cu cereale. Nu are copii. Are doar un bichon şi trei cactuşi. Fumează o ţigară slim. Ţi-a aruncat o privire fugară. Ochi mari, negrii. Chip de Modigliani. Ştii de Modigliani de la tatăl tău. [Amedeo Modigliani - pictor italian născut în 1884, la Livorno şi mort în 1920, la Paris]. În viaţa de zi cu zi, tu te ocupi de statistici. Totul se poate măsura. Previziunile au devenit noua noastră obsesie. Orice cifră ascunde un mic adevăr. Te întorci la ochii mari şi negrii. Ea nu ştie cum te gândeşti tu acum la ea. Ai câteva gânduri vag sexuale cu ea. Sigur îi place să fie alintată în pat, însă acum nu are pe nimeni. Sexul e doar ocazional. Majoritatea femeilor preferă să aibă un partener stabil. Mai ales cele din ţările mai slab dezvoltate. La bărbaţi, statisticile sunt diferite. A terminat ţigara. Priveşte înspre lumina roşie şi îşi muşcă buzele. În adolescenţa ta, ai fost învăţat tot de tatăl tău că femeile care îşi muşcă buzele sunt pasionale. El însă nu a iubit niciodată femeile pasionale. Mama ta era aşa. A murit singur la 60 de ani, în faţa pânzei albe, în timp ce îşi căuta inspiraţia contemplând o vază cu crizanteme roşii. S-a prăbuşit ca străfulgerat. [Bolile cardiovasculare sunt principala cauză de deces la bărbaţi]. Ea îşi doreşte de fapt biroul cel mare, cu vedere spre Piaţa Romană. A fost cea mai ambiţioasă fată din liceu. Părinţii ei sunt în continuare mândri de ea. A muncit mult şi acum îşi permite revelioane pe continente exotice. Tu nu ai foarte mulţi prieteni. Cana ta de cafea de la birou ai primit-o de la o firmă de produse farmaceutice. Tot de la ei ai primit şi un bloc notes pe care nu o să notezi niciodată gândurile acestea. Din nou o privire fugară. Ţi s-a părut că ţi-a zâmbit. Dinţi imaculaţi, ca în reclamele la guma de mestecat. Totul trebuie sa fie impecabil. Semaforul e verde. Nu vă mişcaţi încă. Se aud câteva claxoane isterice. La fel ca ieri. La fel ca mâine, cu siguranţă. E deja seară şi e din nou roşu. Ea îşi aprinde o altă ţigară slim. În weekend o să meargă la Sinaia. La munte a nins. Pârtiile vor fi pline de turişti şi vor fi multe ambuteiaje. Merge cu un grup mai mare de prieteni. Majoritatea lucrează în PR sau IT. Vor încheia seara într-un club, îmbătându-se cu Mojito şi râvnind la partenerul celuilalt. Tu în schimb, te-ai obişnuit să plăteşti pentru sex. Lucrurile sunt mult mai simple aşa. Fără surprize. Ultima îşi spunea Simo. [BRUNETĂ sexy, te aştept în compania mea pt. a-ţi satisface toate dorinţele tale ascunse. Garantez poze reale]. Era studentă la ASE şi juca rolul secretarei perverse. Avea o pereche de ochelari Ray Ban cu rama neagră. Părul prins în coc. Sâni mici. Îi plăcea să te privească în ochi. Părinţii ei lucrau la un combinat chimic. Azi, în timpul unei şedinţe, te-ai gândit la ea. Ai simţit o mică umflătură în pantaloni, pe care ai mascat-o cu ajutorul unei agende. Ea se uită acum la tine, dar tu nu o vezi. Probabil ca şi ea, lucrezi într-un turn de sticlă. E din nou verde. Pleci cu scârţâit de roţi. Peisajul se mişcă. [Motorul în patru timpi este un tip de motor cu ardere internă al cărui piston face 4 curse simple într-un ciclu motor]. Prinzi viteză dar te opreşti brusc. Ai ajuns la următorul semafor. Ochiul roşu vă încremeneşte iar pe toţi. Sunteţi din nou captivi. Afară a început să ningă. Mii de fulgi cad dinspre o sursă necunoscută. [Primăria a început deja să împrăştie material antiderapant pe marile artere]. Deschizi geamul şi îi laşi să ţi se topească pe faţă. Îţi doreşti să ajungi acasă, însă nu ştii de ce. Locuieşti singur la etajul 17. Lobby-ul e căptuşit cu marmură neagră, ca un mausoleu. Nu ţi-ai văzut niciodată vecinii. Ai un living cu geamuri mari, de unde se văd luminile marelui oraş. Apartamentul e mobilat într-un stil minimalist, cu tonuri neutre şi linii drepte. În fiecare seară adormi pe canapea, vegheat de lumina televizorului. Deasupra canapelei, încadrată de o ramă neagră, stă ultima creaţie a tatălui tău: o pânză albă, imaculată, brăzdată brutal de o dâră de vopsea roşie.

Cursul de Creative Writing Punct... a fost organizat de Asociaţia Culturală Control N în perioada 22 ianuarie - 26 martie 2013 şi susţinut de scriitorul Cristian Teodorescu. Povestirile scrise de participanţii la acest curs vor putea fi citite în fiecare sîmbătă în această rubrică. Unul dintre participanţii la acest curs şi autor al textului de mai sus, Cristian Boricean, a primit bursa LiterNet, care constă în posibilitatea de a publica 15 povestiri pe LiterNet în 2013.