La final, Moartea strigă: Bis! Trei piese de prelungit viaţa

Citiţi argumentul coordonatorului acestei cărţi.


Personaje
Vera
Peter Pan (care apare ca desen animat)
 
(Vera intră, cu o geantă cu haine şi obiecte. În spatele ei se află un ecran de proiecţie pe care vor apărea, animate, personaje din povestea pe care o spune, detalii de spaţiu, şi, din când în când, Peter Pan plutind deasupra ei. Acum, pe fundal, avem interiorul unei toalete publice.)
Salut, eu sunt Vera şi sunt gata de o nouă zi de muncă. Lucrez în Londra. Sunt din Bucureşti, dar lucrez aici pe vară. Pe stradă. Cer bani de la turişti. Azi vreau să fac 100 de lire.
(Scoate din geantă o sabie de plastic, o pălărie de Peter Pan şi câteva haine. Începe să se schimbe.)
Am ajuns aici cu doi prieteni, şi ei tot din Bucureşti. Am venit să dăm lovitura. Eu am făcut un an de master aici şi am rămas prietenă cu foştii colegi. Ne-au zis că putem să stăm la ei pe vară. Voiam să modelăm animale din baloane şi să le dăm la turişti pe stradă, făceam 200 pe zi şi puteam să ne întoarcem cu 3.000 la sfârşitul verii. Da' n-a mers aşa de bine. Anul ăsta s-au interzis animalele din baloane pe Southbank. E interzis să dai orice formă de iepuraşi, girafe şi elefănţei din baloane pe străzile Londrei. Săptămâna trecută era să fiu arestată, m-a văzut un poliţist cu baloane în braţe şi m-a oprit imediat. Mi-a luat datele, m-a dat prin staţie şi a zis că îmi face criminal record. Da' de ce? It's a crime, you are a criminal, you will have a criminal record!
Au mai rămas 20 de vânzători de baloane în Londra. Clandestini. Toţi sunt români. Au o tehnică a lor, apar pe furiş, le dau pe sub mână ca pe parfumuri şi, în zece minute, toţi turiştii sunt plini de baloane... vânzătorii au dispărut. Am încercat şi eu, dar m-am speriat prea tare de poliţie. Am mers o dată pe malul Tamisei, cu baloane şi, în paralel cu mine, pe apă mergea o barcă de poliţie, exact cu aceeaşi viteză. Sau poate m-am paranoizat eu aiurea. Oricum, am mers zeci de kilometri în ziua aia şi am făcut 5 lire. Aşa că am ales position Peter Pan pe Southbank, ăsta e jobul meu.
(A terminat să se schimbe, acum e îmbrăcată în Peter Pan.)
Lucrez pe Southbank, în zona cea mai turistică din Londra. Mă schimb la toaleta publică şi traversez prin privirile celor de la terase. Mi-e puţin jenă, dar Vestul respectă diversitatea, aşa că aş putea să am şi trei capete şi ei tot la fel mi-ar zâmbi. Civilizat. Încurajându-mă "să fiu eu însămi". Numai să stau la un metru distanţă.
Ajung printre ceilalţi artişti de stradă... Ia uite, e full aicea. Deja s-au adunat. Tommik e la locul lui, fă-te că nu-l vezi... E soare, trebuia să mă gândesc să plec mai devreme. Poate nu mai găsesc nici un loc. De obicei primul loc pe care îl vezi, ăla e al tău, şi dacă eziţi, nu o să-ţi meargă bine toată ziua. Primul loc pe care îl văd e chiar lângă coşu' de gunoi... şi cu spatele la Tamisa. Şi mai e unu'... da' e rezervat. Pentru Michael Jackson. Hai, ce ai găsit aia e, hai, că n-avem timp. Asta e. O să fac 100 de lire fix aici, chiar dacă trebuie să stau până la 9 seara. Fix aici, lângă coşu' de gunoi.
(Pe fundal, în spatele ei, apare proiectat Southbank-ul - varianta de desen animat, cu Big Ben-ul, apa, vapoare cu steagul britanic, plutind. VERA scoate din geanta o puşculiţă, cartoane cu "Make a picture with Peter Pan, donations welcome", "I refuse to grow up", "Queen of fairies", un fluier, încă o sabie. Le aranjează în jurul său.)
Hai. Facem şi noi un ban azi? Primele 15 minute sunt mai grele. Trebe să admiţi că te simţi prost şi să aştepţi să treacă. Asta e, mă simt prost şi dau din fluier, şi între timp îmi fixez şi poziţia, chestia cu mâna sus, capul fluierului înspre tine, bărbia pe umăr, mâna ridicată, unghiurile exact ca la Tyra Banks la America's Next Top Model, ia uite ce frumos, şi cât ai hulit-o, uite, vezi, te ajută Tyra, acuma, mâna ridicată... genunchiu' stâng flexat, drept întins, bărbia ridicată, rămâi.
(Stă vreo 5 secunde aşa, se uită în faţă.)
Vezi că a apărut unu' mic. S-a speriat. Copii de occidental. Le e frică şi de mă-sa. Ăia arabi sunt buni, că-s mulţi. Hai. Hai, c-avem 100 de lire de făcut azi. Toată săptămâna ai frecat-o, azi fără 100 de lire nu intri în casă. Statuia aia cum poate să facă 200 de lire pe zi, şi uite ce rochie jegoasă are? Hai, că eşti micuţă, drăguţă, ai superpersonaj, ai lumină-n ochi, ai tot ce-ţi trebe. Hai, Peter Pan, hai fii cu mine, că ştiu că poţi. Cred în tine, Peter Pan, şi-n sufletu' tău de copil... Şi, mai ales, în sufletu' de copil al tipului ăstuia... care trece... treci mai departe.
Cine dracu' crezi că-şi face poze lângă coşu' de gunoi? Unii vin de la 5 să-şi ocupe loc şi tu nici la 10 nu eşti în stare să ajungi. Doi bulgari s-au înjunghiat astă-vară pentru un loc aici şi tu vii la 12 ca o prinţesă. Hai. Hai, nu contează. Primele 15 minute, până-ncep să zâmbească. Când încep cu zâmbetele e ca şi rezolvat, hai. Hai, Peter Pan, coboară-ţi spiritu'. Ştiu că poţi.
De băut, n-am băut. M-am culcat devreme. Am pus gelu' de duş a lu' Judy la loc, exact aşa cum l-am găsit. Nici n-am cheltuit prea mult ieri. Dacă îmi dai 100, 50 pun deoparte, zece îi dau lu' Javi pentru chirie şi din restu' iau mâncare pentru toată casa. Fac salată de rucola. Le fac şi mămăligă, dacă e. Le fac ciulama. Şi îi iau alt gel de duş lu' Judy. Crezi că eu vreau să îi folosesc gelu'? O să şi recunosc, o să zic iartă-mă, Judy, ţi-am folosit gelu' de duş, da' uite altu' la loc, exact la fel. Plin. Să nu mai zică ai naibii români împuţiţi, după ce că îţi beau laptele, îţi consumă şi gelu'. O să-mi iau şi laptele meu.
(Închide ochii şi începe să se roage; Peter Pan apare plutind deasupra sa.)
Eu cred în tine, Peter Pan. Coboară-te şi atinge-mă cu praf de stele şi ajută-mă să fac oamenii fericiţi. Ştiu că se poate. Trebuie numai să crezi. La şcoală, la promoţia lui Cojar, domnul profesor spunea că a coborât îngerul când actorii jucau cu credinţă. Şi eu cred. Cred în tine. Cred în puterea de a face lumea mai frumoasă. Chiar şi cu un zâmbet. Chiar şi cu o poză cu Peter Pan. N-o să mă gândesc la bani. Banii se fac dacă nu te gândeşti la ei. Ce ştie Michael Jackson despre actorie? Sau Donald. Sau Tommik balerinul. Pe Tommik l-am auzit foarte clar cum a zis odată că vrea să arunce măcar un copil în Tamisa, să vadă cum e. Eu nu gândesc aşa. Şi nici nu ard ca el un whisky, Redbull şi două jointuri înainte să încep munca. Şi nici ca Matrix, să arunc după ei cu banii dacă îmi dau mai puţin de 50p. Pentru mine sunt bune şi monezile roşii. E bun orice ban. Numai să fie 100 de lire la sfârşit.
Oriunde îmi găsesc loc, stau şi te aştept, Peter Pan, şi ştiu că tu vei veni. Chiar şi aşa cum e azi, cu faţa la clădirea Shell, cu spatele la Tamisa. Lângă coşu' ăsta de gunoi. De când am venit aici am avut atâta dorinţă: să îmi găsesc loc mereu cu faţa la apă, dar uite că azi aşa a fost să fie. Eu m-am trezit la 9, dar tot la 12 am plecat.
Dar n-a fost vina mea. N-a fost vina mea că Javi avea o problemă sentimentală cu Matt şi voia atât de mult să vorbim despre asta. Suntem prietene. Îmi făcuse şi un ceai. Plângea. Ce puteam să fac?
Eu sunt încă un copil, Peter Pan. Copilul din mine n-a murit. Încă ştiu să mă joc, încă ştiu să glumesc, şi ştii prea bine că încă am simţul umorului. Cine ar fi mai potrivit decât mine să te joace? Încă de mică aveam o geacă de blugi pe care scriam: Refuz să cresc. Cu şmecheria asta mă ştia o plajă întreagă. La toată lumea eram simpatică. Dacă ştiam de pe atunci, le-aş fi cerut de atunci bani. Dar, uite că acum au mai trecut anii şi am învăţat. 100, Peter, 100 până la sfârşitul zilei.
Hai că merge şi locu' ăsta.
(Face cu mâna. Un copil vine lângă ea. Fac poză.)
Hai că se caută-n portofel.
There. Thank you.
(La loc în poziţie.)
200 fac azi, gata.
(Începe să salute - făcut cu ochiul, apoi cu mâna gradat.)
Ia uite, ia uite. Eşti cea mai bună. O prinţesă, o regină. Ia uite ce frumos. Toată lumea îţi zâmbeşte. Hello mister! Pastelate, uită-te după ăia în culori pastelate, că ăia au bani... Bleu ciel... Ia uite. Permite-mi să te salut. E cu toată familia... Mama, tata, bunica, bunicu', toţi numa' un pastel... Şi tata e şi el doar un copil mai mare. Hello mister. (Dă mâna cu tata, strângere fermă.) Fă-le un moment, că ăştia put de bani.
(Ridică cartonul cu "I refuse to grow up", râs teatral.)
Nu e bună? Refuz să cresc. Hai că-s amuzantă. Poză-poză, da copilu', bunica scoate poşeta, prelungim momentu', sensibilizăm bunica... (Copilului) It was really nice meeting you... Can you promise me something? Promise me that you won't grow up too fast! Bunica e muci, familia înduioşată... Două lire! Mi-a făcut plăcere să fac afaceri cu voi. Hai că se-adună. Una mică, neagră şi un japonez, ia japonezu'... Normal că ai cameră. (Face poză.) Bye bye... Uhm... Excuse me... If you can make a little donation, please. Nu înţelegi... A little donation... Like how much you want. Money. Nici asta nu înţelegi. (Se uită după ei cum pleacă.) Da... nici nu mă interesează. Ia uite, neagra mică a rămas aicea. (Îi întinde mâna.) Hello, what is your name? Foarte bună asta cu numele. (O imită / îi preia din ton.) Me-lin-da... Hello Melinda, my name is Peter Pan. Ia uite, mă-să câte bijuterii are... negrii bogaţi sunt mai generoşi decât albii bogaţi...? Melinda nu-nţelege nimic... Hai, Melinda, nu fi timidă, zâmbeşte la mă-sa, mă-sa nu-şi mişcă faţa, do you want to make a picture with Peter Pan? Tot nu-nţelege, uită-te la părinţi, nu la Peter Pan, la imigranta din Europa de Est care a venit să muncească din greu aici, pe Southbank, hai, mami, că te simt că nu te-ai născut bogată, hai cooperează, nu vrei să-ţi mai aduci aminte, a? Mami nu-şi mişcă faţa, tati e blanc. Dacă poţi să spui asta despre un negru. Sunteţi bogaţi, nu vă mai interesează, nu? Ai dreacu'. Mai sunt nişte japonezi, japonezi am zis că nu, vezi că-i pierzi pe-ăştia, i-ai pierdut. (Uitându-se după ei.) Pa, Melinda. Vezi să nu te-ndoape mă-ta cu prea mult Xanax când creşti mare. Hai, nu te enerva, că ţi se acreşte faţa.


Personaje
Eva vs. Adam
Povestitorul
Avocatul; Doctorul; Psihiatrul; Preotul
Femeia; Bărbatul

EVA: În dimineaţa aceea l-am văzut pentru ultima dată. Am făcut dragoste toată noaptea pentru că ştiam amândoi, în subconştientul comun, că va fi ultima. Dimineaţa, după ce ne-am trezit, ne-am băut cafeaua în linişte, aproape fără să ne privim. Apoi a plecat. După ce l-am condus până la poartă, a dispărut sub bolta de corcoduşi înfloriţi, fără să privească înapoi. De atunci nu l-am mai văzut niciodată. Probabil că ne-am iubit, probabil că nu. Nu mai ştiu. Nu are nici o importanţă. M-am hotărât să devin o stană de piatră.
FEMEIA: Ce vrei de la mine?
BĂRBATUL: Nimic... Acelaşi nimic dintotdeauna. Ce-mi oferi?
FEMEIA: Tot acelaşi nimic dintotdeauna...
EVA: Aşadar ne bazăm pe nimic...
Interrelaţionarea - ce clişeu patetic şi lipsit de sens...
Interrelaţionarea - analiza de personaje, de persoane, de personalităţi, de persoane ce se pretind personaje, de persoane devenite personaje, de personaje inspirate din persoane, de persoane inspirate din personaje, de persoane-personalităţi care construiesc personaje.
Persoana - un posibil viitor personaj.
Personajul - o posibilă fostă persoană.
Personalitatea - încă o persoană.
POVESTITORUL: Eva, 20 de ani, femeie. Eva gândeşte profund. Eva are o imaginaţie bogată şi o minte bolnavă. Ai putea chiar spune că are o problemă psihică. Bineînţeles că asta n-ar fi decât o presupunere care, devenită - prin absurd - părere, n-ar fi decât o părere extrem de personală. Altfel spus, n-ar fi decât încă o părere. Eva îşi pune întrebări... ceea ce e minunat pentru vârsta ei.
EVA: Şi atunci am început să mă întreb... Cum seduci o femeie? Depinde de femeie. Cum face dragoste un bărbat?  Depinde de bărbat. Cum aş face eu dragoste? Cum aş iubi eu ca şi bărbat? Ce aş simţi? Cum aş simţi? Aş simţi? Aş fi tot eu? Aş fi un alt eu? Cine aş fi? Aş mai fi?
POVESTITORUL: Erau întrebări la care Eva simţea că trebuie să-şi răspundă cât mai repede cu putinţă.
EVA: Voiam să ştiu, voiam să aflu cum iubeşte o femeie, privită din exterior, cum arată în timpul unui act sexual. Cum îi simţi atingerea şi corpul, zvâcnirile şi prăbuşirea. Cum te ţine în braţe şi te mângâie după ce ai pătruns-o atât de animalic, dar totuşi cu bun simţ...
Dar, mai presus de orice, voiam, pe cât posibil, să aflu ce simte un bărbat. Normal, eram conştientă că nu voi şti niciodată totul. Pentru că, în fond, aş fi rămas tot eu. Tot aceeaşi femeie, închisă intr-un corp de bărbat. În fine...
De aici nu ar mai fi urmat decât un singur pas - şi anume să devin propriul meu cobai. Să trec de la dulcea frustrare feminină la patetica frustrare masculină. Şi, până la urmă, asta nu-i decât geografie... Îmi propusesem ca o dată ce schimbarea va fi completă, să-mi fabric personalităţi şi să mă joc. Voi seduce atât femei, cât şi bărbaţi şi mă voi lăsa, la rândul meu, sedus/ă. Sincer, nu ştiu de ce credeam că un corp bărbătesc mi-ar fi dat mai multă libertate... de expresie. Dar aşa simţeam. Posibil ca totul să fi pornit dintr-o frică indusă de contextul social, sau... Sunt ori dezorientată, ori din două, una...
EVA: Bună ziua.
DOCTORUL: Bună ziua.
(pauză)
Am înţeles că doriţi o operaţie de sex...?! Aş vrea să ştiu de ce aţi luat această decizie.
EVA: Nu.
DOCTORUL: Nu, ce?
EVA: Nu pot să vă spun.
DOCTORUL: Îmi cer scuze, am formulat greşit. Aici nu e pe vrute. Trebuie să ştiu de ce aţi luat această decizie.
EVA: E neapărat? Adică... e extrem de personal. Aş prefera să nu vorbim despre asta.
DOCTORUL: Domnişoară... Eu nu sunt unul dintre amicii dumneavoastră, pe care să-i răsuciţi după bunul plac.
EVA: Dar eu nu...
DOCTORUL: Aici discutăm o treabă foarte serioasă.
EVA: Ştiu.
DOCTORUL: Schimbarea de sex nu e o joacă. E un proces care necesită ani de zile. Am nevoie să ştiu că e o decizie perfect lucidă şi conştientă.
EVA: Domnule doctor, eu mi-am făcut datoria. Am luat o hotărâre. Vreau o schimbare de sex. Dumneavoastră acceptaţi sau nu. E foarte simplu. Da sau nu. În fond, nu sunteţi singurul.
DOCTORUL: Aşa nu ajungem nicăieri. Cel puţin sunteţi conştientă de implicaţii?
EVA: Sunt.
DOCTORUL: Poate că mai aveţi nevoie de un oarecare timp de gândire.
EVA: Nu mai am nevoie de nimic.
DOCTORUL: Sunteţi sigură?
EVA: Sunt.
DOCTORUL: Domnişoară, sunteţi lesbiană?
EVA: Nu e treaba dumneavoastră.
DOCTORUL: Pentru că dacă intr-adevăr aţi fi, această decizie e una chiar raţională. Legitimă... Şi o pot înţelege.
EVA: Nu sunt.
DOCTORUL: Sau poate că vă simţiţi închisă în acest corp de femeie. Natura v-a dat o înfăţişare care contravine tuturor simţămintelor dumneavoastră...
EVA: Nu... natura a făcut bine ce-a făcut... Nu contest...
DOCTORUL: Ar trebui, totuşi, să înţeleg ceva din toate astea?
EVA: Dar nu e treaba dumneavoastră să înţelegeţi. Treaba dumneavoastră este să-mi faceţi operaţia. Punct.
POVESTITORUL: Bineînţeles că asta nu era decât imaginaţia bogată a Evei. Iar în imaginaţia ei, Eva întotdeauna avea ultimul cuvânt. În realitate însă, lucrurile stăteau puţin altfel... pentru că realitatea e, aproape tot timpul, ceva mai crudă. De exemplu, în plan legal...
AVOCATUL: Transsexualismul priveşte o cerere de modificare a identităţii sexuale - respectiv, genetice şi fiziologice - şi simbolice - respectiv, comportament psihologic, social şi juridic - datorită convingerii subiectului de apartenenţă la sexul opus celui biologic. Conflictul dintre sexul fizic şi cel psihic solicită intervenţia medicului pentru a reda subiectului armonia dintre corp şi spirit. Această rectificare fizică are însă multiple consecinţe pe plan juridic, în special modificarea identităţii civile, care este baza ordinii sociale. Sexul este constatat în registrele de stare civilă, în actul de naştere al persoanei şi, de regulă, este acelaşi toată viaţa. Prin urmare, diferenţa de sex este esenţială pentru identitatea persoanei, ca şi pentru individualizarea sa faţă de comunitate. O rectificare a acestei menţiuni nu se poate opera decât dacă este precedată de o acţiune voluntară din partea celui ce o solicită, respectiv de schimbarea sexului. Aceasta este, desigur, una dintre problemele grave aduse în faţa organismelor internaţionale pentru protecţia drepturilor omului. Poate fi considerat acesta un drept al persoanei de a dispune de corpul său? Poate fi interpretat refuzul unui stat de a opera modificări în registrele de stare civilă, după ce admite sau tolerează efectuarea de intervenţii chirurgicale de schimbare de sex, ca fiind o încălcare a dreptului persoanei la viaţa privată?
Condiţii impuse pentru aprobarea schimbării de sex: persoana este majoră şi necăsătorită; dovada, pe baza unei expertize medicale, că solicitantul este infertil; o expertiză psihiatrică şi chirurgicală; respectarea unei perioade de probă, de cel puţin unul sau doi ani, comportând o psihoterapie de susţinere; ferma convingere a solicitantului că aparţine sexului revendicat şi că această situaţie este irevocabilă. Intervenţia chirurgicală trebuie să fie autorizată, iar prenumele transsexualului se schimbă. Subiectul în cauză se va putea căsători conform noului său sex.
Instanţa are în vedere, de la început, noţiunea de "respect", care poate fi clarificată numai "ţinând cont de echilibrul just ce trebuie păstrat între interesul general şi interesul individului".


Personaje
Proprietarul: cam 55 de ani
Cerşetorul: cam 45 de ani
Borfaşul: cam 30 de ani
Afaceristul: cam 40 de ani
Tânărul îndrăgostit: cam 20 de ani
Tânăra îndrăgostită: cam 20 de ani
Preotul: cam 50 de ani
Soţia proprietarului: cam 55 de ani
 
Spaţiu
Pensiunea Fundătura


(PROPRIETARUL stă la recepţie, fumează o ţigară, priveşte în jur, parcă ar căuta ceva sau pe cineva, mijeşte ochii, trage din ţigară, e concentrat, pe chip îi înfloreşte un zâmbet - durează o clipă, se stinge -, apoi devine melancolic, aproape posomorât, aproape trist. Pendulul ticăie în surdină, tic-tac, marcând vag secundele scurse.) PROPRIETARUL: Da... (Trage din ţigară.) Mda. (Expiră fumul.) Dumnezeule, cum a trecut timpul! Şi cât a trecut!
(Pauză.)
Eram tânăr şi prost, dar plin de ambiţie. Doamne, cât de prost eram! Da' câtă ambiţie zăcea în mine! Tone şi tone de ambiţie şi speranţe şi idealuri şi căcaturi de genu' ăsta.
(Pauză.)
Deschisesem de câteva zile nenorocirea asta de pensiune, o botezasem în, pană de inspiraţie, Fundătura, şi nu venea nici dracu'. Nu venea în prima zi, nici intr-a doua, şi nici intr-a treia.
(Trage din ţigară.)
Stăteam exact aici, exact aşa, pleoştit, deprimat, tracasat, de căcat şi mă uitam în faţă, fix în faţă, concentrat şi strângând din dinţi şi sperând şi rugându-mă să vină cineva, să intre, să intre-n Fundătură, la mine, să deschidă uşa şi-
(Pauză.)
Atunci te-am văzut. Uşa deschisă cu precauţie, parcă timid, fruntea ta şi ochii - ochii mi-i amintesc perfect, albaştri-turcoaz - apoi chipul şi părul şi mâna ta pe clanţă. Apoi ai intrat. Am rămas heblu. Aveam 23 de ani şi eram tânăr şi prost şi visător şi disperat şi tu erai de aceeaşi vârstă şi frumoasă şi perfectă şi inima a început să-mi bată tot mai repede şi tot mai tare - bumbumbum! - când te-ai apropiat şi mi-ai zâmbit şi eu nu puteam articula o silabă, nici nu te puteam măcar saluta.
Te-ai prezentat şi ai cerut o cameră, da, direct, fără să-ntrebi de preţ, condiţii, alte detalii, ai zis doar că vrei o cameră cu pat dublu şi ţi-am spus că am şi cu un singur pat, dar nu, voiai cu pat dublu şi nu pricepeam de ce, şi uşa s-a deschis din nou şi-a intrat un tânăr pragmatic, cu alură de intelectual, poate deştept, dar în niciun caz visător, a intrat cu bagaje şi ţi-a spus draga mea şi tu i-ai răspuns dragul meu şi ţi-am văzut verigheta exact când mi-ai spus că sunteţi logodiţi şi eu ţi-am dat cheia şi te-am privit intens în timp ce urcai scările împreună cu el cu verighetele şi cu bagajele şi mi-am dat seama că nu m-am oferit să vă ajut să le căraţi dar tu ai dispărut din raza mea vizuală şi eu am rămas tot aici exact în poziţia asta şi mi-am aprins o ţigară şi-mi simţeam inima crăpând.
(Bate pendulul. Oră exactă. 11 a.m.)
 
Scena 2
 
(Recepţie. PROPRIETARUL zace în aceeaşi poziţie ca în scena precedentă, trage din ţigară şi priveşte în gol.)
PROPRIETARUL: Nici dracu'? Nimeni? Aţi murit cu toţii? A murit până şi dracu'? La dracu'!
(Pendulul bate puternic ora exactă. 12 p.m. PROPRIETARUL tresare.)
Viaţă de slugă. De patru ore zac înţepenit aici.
(Tare.)
Dragă, m-auzi? Te-ai trezit? Îţi aduc cafeaua? (Pauză.) Iar eşti supărată?  Eu sunt extrem de supărat. Haide jos, să-mi ţii de urât.
(Pauză.)
Zi de căcat. La fel ca cea de ieri, ca cea de-alaltăieri şi răsalaltăieri, la fel ca cea de mâine şi de poimâine şi tot aşa, pană-n mormânt. Singura diferenţă e că fiecare zi devine din ce în ce mai de căcat. Iar eu rămân cu mizeria pe cap, să curăţ totul- căcănaru' de rezervă.
(Pauză.)
Cât e ceasul? Şi două minute. Timpul se scurge ca un căcat-beton dintr-un cur constipat: lent, anevoios şi dureros.
(Tare.)
Sigur nu vrei cafea?
(Pauză. Dă drumul la radioul de pe birou. Se aude doar un bâzâit strident. Schimbă postul. Alt bâzâit, la fel de strident. Închide radioul. Îşi aprinde altă ţigară. Rămâne cu ochii pironiţi în gol. Uşa se deschide pe jumătate.)
PROPRIETARUL: Bine-aţi venit!
(Uşa se deschide de tot.)
La Fundătura reputaţia nu minte şi ca-n Rai oricine-aici se simte- futu-i! Hai, sictir, că-s ocupat! Acum!
(Intră CERŞETORUL.)
CERŞETORUL: Nu te reţin decât o clipă.
PROPRIETARUL: Ţi-am zis că n-ai ce căuta aici şi să nu mai dai buzna, că-mi alungi clienţii!
CERŞETORUL: Da' n-ai niciun client, ca aproape-ntotdeauna.
PROPRIETARUL: De-asta n-am, că-i alungi mereu!
CERŞETORUL: Aici nu vine nici dracu'!
PROPRIETARUL: Mai bine-ar veni el în locul tău.
CERŞETORUL: Ar fi chiar mai dezamăgit ca mine.
PROPRIETARUL: Ce tot aberezi?
CERŞETORUL: Servicii infecte. Preţuri exagerate. Mâncare proastă. Privelişte sinistră. Cotlon obscur, nicio atracţie turistică.
PROPRIETARUL: Ia mai taci!
CERŞETORUL: Bude-nfundate, lanţuri rupte, paturi în pantă, mizerie, gândaci, primire execrabilă, slogan tâmpit, nume şi mai tâmpit, dar definitoriu - Fundătura -, atmosferă anostă, şi-n general, un iz pregnant de demenţă.
PROPRIETARUL: Ştiai că eşti un geniu?
CERŞETORUL: Dintotdeauna. De-asta şi mor de foame. Cărţile, ideile şi cultura-n general şi-o trag cu sărăcia. Da' tu ce mai faci? (Tare.) Bună ziua, doamnă! Cum a fost cafeaua?
PROPRIETARUL: E-ntr-o dispoziţie nasoală.
CERŞETORUL: Cu toţii suntem. Priveşte doar afară.
PROPRIETARUL: Ce dracu' vrei?
CERŞETORUL: O ţigară şi te las.
PROPRIETARUL: Dacă n-ai niciodată bani de ţigări, de ce dracu' nu te laşi? N-ar fi mai simplu?
CERŞETORUL: Lasă gargara şi tezismele. Şi tu eşti mereu aproape lefter, dar de-asta sari pachetu-jumate de ţigări pe zi. Dă şi tu pomană culturii şi geniului uman.
PROPRIETARUL (zâmbind forţat): Eşti un ţăcănit, da-mi eşti simpatic.
CERŞETORUL: Mă convingi doar când simt ţigara-n gură.
PROPRIETARUL: Ţin la tine fiindcă sunt obişnuit cu cei ca tine. Nebunii, artiştii, nenorociţii, anomaliile vieţii-
CERŞETORUL: Dac-ai avea un dram de spirit, am semăna perfect. Dar fireşte că mă-nţelegi.
PROPRIETARUL: Eşti un cretin vanitos, cerşetorule. Da' ia, că ţin la tine.
(Îi întinde o ţigară.)
CERŞETORUL: Ţine mai mult şi dă-mi două.
PROPRIETARUL: Nu fi ţigan.
CERŞETORUL: Nici măcar. Eu cer doar de la prieteni.
PROPRIETARUL: Îţi ajunge. Hai, că am treabă. Şi nu suntem prieteni.
CERŞETORUL: Îmi sunt o piază-rea, dar altora le-aduc noroc. Îmi dai tot pachetul dacă-n următoarele cinci minute-ţi vine un client.
PROPRIETARUL: Cu sau fără tine, vine sau nu. Da' tu faci mereu impresie proastă.
CERŞETORUL: Nu mai proastă decât tine. Eşti cu un picior în groapă şi nebun pe deasupra. Ramolit, o dărâmătură. O cârpă înnegrită de jeg, de uzură şi de căcatu' pe care l-a tot şters.
PROPRIETARUL: Ţine-ţi gura.
CERŞETORUL: Mai uşor te-mbogăţeşti decât mă convingi să tac atunci când am dreptate.
PROPRIETARUL: Ai face senzaţie ca bufon la vreun ţicnit bogat.
CERŞETORUL: Şi ceva mai mult mălai ca tine.
PROPRIETARUL: Ştii ce? N-ar fi mai bine pentru amândoi să-ţi vâri ţigara-n cur şi să te cari în-
(Se deschide uşa. Se aud voci. Nu intră nimeni.)
CERŞETORUL: Unde să mă car?
PROPRIETARUL: Lasă. Am treabă.
CERŞETORUL: Da' unde să mă car?
PROPRIETARUL: Şşşt! Gura! Vorbim mai târziu.
CERŞETORUL: Vrei să mă car în-
PROPRIETARUL: Taci!
(Intră TINERII ÎNDRĂGOSTIŢI, cu bagaje. Privesc în jur, debusolaţi.)
CERŞETORUL: Proprietaru' vrea să mă car în pula lui sau la dracu', care nu dă pe-aici de scârbă ce-i e sau să mă car pe altă planetă sau să mă car pur şi simplu acasă, adică pe stradă, în faţa pensiunii ăsteia de doi cenţi şi trei căcaţi.
(Către TINERI.)
Bun venit la Fundătura, unde reputaţia nu minte şi ca-n Rai oricine-aici se simte!
(TINERII rămân stupefiaţi. PROPRIETARUL iese din spatele tejghelei.)
PROPRIETARUL: Bine-aţi venit la Fundătura nu-l luaţi în seamă pe individ e plecat de-acasă-ntr-o dungă-i un vagabond nenorocit de-al străzii şi-mi face mereu zile fripte da-i inofensiv şi-l dau acum afară-i mai nasol ca şobolanu' şi nici nu pot să-i dau otravă ca să crape (râde singur pătimaş, o clipă) aşa că scap de el îi fac vânt şi fiţi bineveniţi şi sper să vă simţiţi bine şi să vă distraţi şi să fie vacanţa sau luna de miere sau concediul sau evadarea-
TÂNĂRUL: Evadarea-
PROPRIETARUL: -evadarea vieţii voastre şi să mai chemaţi prieteni care să se simtă şi ei bine şi eu vă stau la dispoziţie cu tot ce veţi dori şi mă bucur c-aţi ales Pensiunea-
TÂNĂRUL: Era singura.
PROPRIETARUL: -şi chiar dacă era singura mă simt onorat să vă găzduiesc şi vreau doar să ştiu ce fel de cameră doriţi şi cu câte paturi am camere cu două paturi cu pat dublu sau cu un singur pat dar sunt sigur că vi s-ar potrivi o cameră cu pat dublu să vă cunoaşteţi mai bine fiindcă-mi păreţi atât de tineri şi de visători şi ambiţioşi şi proşti precum am fost şi eu-
CERŞETORUL: A fost extrem de prost, nu minte.
PROPRIETARUL: -dar pardon nu asta am vrut să spun ci că am orice fel de cameră doriţi şi sper s-aveţi parte de distracţia vieţii voastre.
(PROPRIETARUL gâfâie. CERŞETORUL zâmbeşte cu superioritate. TINERII sunt tot debusolaţi.)
TÂNĂRUL: Rămâne o cameră cu pat dublu.
PROPRIETARUL: Perfect.
TÂNĂRUL: Şi trei mese pe zi.
PROPRIETARUL: Şi mai perfect.
TÂNĂRUL: Trei zile.
PROPRIETARUL: Până când?
TÂNĂRUL: Trei zile dorim camera. Atât stăm.
PROPRIETARUL: Trei zile! Minunat! Mai mult ca perfect!
CERŞETORUL: Aici trei zile ţin un secol.
PROPRIETARUL: Un veac de beatitudine! Bine-aţi venit! (către CERŞETOR) Tu cară-te!
CERŞETORUL: Poate-i ajut la bagaje.
PROPRIETARUL: Asta intră-n atribuţiile mele.
CERŞETORUL: Şi ce? Poate mă preferă pe mine.
PROPRIETARUL: Nu te preferă!
(TÂNĂRUL îi întinde PROPRIETARULUI banii.)
TÂNĂRUL: Poate veni domnul cu noi dacă ţine morţiş, nu ne deranjează. Dar ne descurcăm şi singuri, n-avem multe bagaje.
PROPRIETARUL: Vă mulţumeşte domnu', dar aici e un simplu vizitator şi eu sunt proprietarul.
(Îi întinde TÂNĂRULUI cheia şi ia câte un bagaj în fiecare mână.)
PROPRIETARUL: Vă rog să mă urmaţi. (Către CERŞETOR.) Tu s-o ştergi. Vorbim altă dată.
CERŞETORUL: Cum vrei. Spor la treabă.
PROPRIETARUL: Mersi.
CERŞETORUL (către TINERI): Şedere plăcută!
TINERII: Mulţumim.
(PROPRIETARUL urcă scările, urmat de TINERI. CERŞETORUL se uită la ceas.)
CERŞETORUL: Cât de ciudat se scurge timpul. Senzaţia asta-mi aminteşte de constipaţie. E de căcat.
(Se îndreaptă spre masa din spatele tejghelei. O scanează rapid. Ia pachetul de ţigări al PROPRIETARULUI, îl bagă în buzunar şi iese relaxat din Pensiune, zâmbind mândru.)