27.07.2013
Scuipi sânge atunci când te speli pe dinţi? Petreci prea mult timp la toaletă? Ai o respiraţie urât mirositoare? Nu te iubeşte nimeni? Te lupţi cu ciupercile care îţi invadează unghiile de la picioare? Toate hainele tale au pete galbene la subraţ? Faci mătreaţă? Ai pielea deshidratata? Vrei o silueta de invidiat? Nu ai dinţii suficient de albi? Ţi-ar fi plăcut să fii mai înaltă? Primeşti cu Domnul Isus Hristos? El se va întrupa din nou şi va coborî printre noi. Va apărea la talk show-uri şi va înmulţi hamburgeri de vită şi Coca Cola, pe care le va împărţi la cei săraci şi suferinzi. Extractul de bifidus antiregularis ajuta tranzitul intestinal. Keratina e pentru un păr strălucitor. Colagenul te întinereşte cu 5 ani. Spirulina te face mai rezistentă la stres. Tic.Tic.Tic. Bună ziua. Bine aţi venit la Carrefour. Card Carrefour aveţi? La sfârşit de tură, ai spatele înţepenit şi nu îţi aminteşti absolut niciun chip care ţi-a trecut prin faţa ochilor. Diversitatea umană e absolut inutilă. Oamenii cumpără prezervative cu gust de zmeură, creme cu extract de melc, creveţi în crustă de nucă de cocos, paste de dinţi cu microparticule de fluor, baghete franţuzeşti, brânze fetide, curcani hrăniţi cu carnea altor curcani, vinuri din viile de pe dealurile însorite ale Californiei, roşii cu gust de polimeri, muguri de bambus la borcan, ţigări din tutun netratat şi după aceea pleacă mai departe. Se retrag la casele lor şi dau ghes poftelor. După aceea, urmează liniştea. Liniştea dinaintea unor noi pofte. Dorinţa e un gol pe care trebuie să îl umplem în permanenţă. E un apartament nemobilat. E un ochi care a plutit toată noaptea în întuneric. E un stomac, un vagin, o gură întunecată de metrou. E spaţiu, e aer. La 30 de ani, ai multe dorinţe. Îţi doreşti să nu mai scuipi sânge atunci când te speli pe dinţi. Vrei o porţie zdravănă de fericire. Fericire îmbuteliată, fericire la bax, fericire la super oferta, fericire vidată. Iubire ca în filme. Nunta la Palatul Ghica cu focuri de artificii. Albume foto cu zâmbete şi oameni. Tenerife şi luna de miere. Totul numai lapte şi miere. Orgasme multiple. AHHHHHH. Fluturi mari şi coloraţi în stomac. După aceea, maternitate. Mater genitrix. Un fel de femeie care se îngraşă. Devine capricioasă. Se îndoapă cu Betty Ice şi soap opera. Stă ore întregi pe forumuri de mămici. Masculul modern munceşte ca să îşi ţină femela şi odraslele acasă. Ea îngrijeşte puii şi încearcă să rămână sexy pentru el. Creme pentru pielea întinsă, pomade pentru fermitatea sânilor deja căzuţi. Sarcina face din femelă un soi de corp fără început şi fără sfârşit. Plozii cresc cu speranţa unui viitor strălucit. Şcoli bune, sex de la vârste acceptabile, nu trag pe nas, devin carierişti, devin consumatori, fac credite, fac nunţi, fac nevroze, devin părinţi, devin responsabili, se fut rar, poftesc des, se joacă de-a eterna reîntoarcere şi inepuizabila repetiţie. Totul orbitează în jurul lor. Până atunci, schimbi scutece, te minunezi cum cresc, te grupezi în hoarde cu alţi părinţi, te oripilezi de drogaţii din parcuri, ţeşi în jurul lor un cocon impenetrabil, devii apendicele lor, masculul te ignoră de mult timp, sigur are pe altcineva, e acolo doar din datorie. Eşti mamă. Mama, de ce este cerul albastru? Mama, de ce surioara mea nu are puţulică? Mama, tu mai eşti fericită? Mama, mă duci la Mc? Anexa copilului. Femeie rubensiană. Diformă şi indezirabilă. Ai hemoroizi şi migrene nocturne. Tu însă, mai ai timp. O dată, o ţigancă a venit la tine la casă. Avea cataractă şi pielea brăzdată de cute adânci. În timpul liber, eşti consilier de frumuseţe la Avon şi ai fi putut să îi recomanzi o cremă cu acid hialuronic pentru riduri. Era ghicitoare şi clarvăzătoare. Viitorul tău ieşea din gura ei ca un hău adânc. Avea un pachet de cărţi în mână. Ridica degetul arătător de la mâna dreaptă atunci când vorbea. Unghii negre. Nu mai avea dinţi. Nu avea ce să mai sângereze. Te-a apucat de mână. Un sentiment de scârbă te-a curentat instantaneu. Cu toate astea, ai lăsat-o să îţi decodeze cutele misterioase din palmă. O pensionară cu coc umpluse deja banda cu pachete de făină şi pliculeţe de zahăr vanilat. Sfintele sărbători de Paşte. Isus a murit pe cruce pentru ca noi să putem face cozonaci. A doua oară nu o să mai vină. Suntem singuri pe lume. Singuri în univers, ca nişte copii abandonaţi de părinţi la grădiniţă. Ţiganca vorbea în dodii. Drumuri de seară, chipuri de bărbaţi, pântecele roditor, bucurie la aşternut, lumea asta nu-i a mea, cealaltă nu-i aşa, lumea asta-i cum o vezi, cealaltă cum o crezi, 7 ani de bucurie îţi zice baba, pune un ban mare la palmă să ai noroc de bărbat omenos, pune un ban mare la baba în palmă, hai pune domnişoară! Nu vă supăraţi domnişoară, casa asta-i deschisă, sau mă mut la alta? Gura tu, cotoroanţă bătrână, fostă secretară de întreprindere, fostă lucrătoare la fabrica de confecţii, fostă turnătoare, fostă preşedintă de scara de bloc, fostă soţie de colonel în retragere, mort ca un câine, îmbrăcat doar în maieu şi chiloţi, în faţa unui ecran de televizor. Nu vezi că aici e vorba de viitorul meu? Nu vezi că aici desfacem ceea ce nu poate fi desfăcut? Tu crezi, stimată doamnă, bunică de adolescenţi tembeli, că mie îmi arde de cozonacii tăi cu nucă pe care îi împarţi prin cimitir în noaptea de Paşte? Aici e vorba de viaţa mea, de viitorul meu, de destin, ştii dumneata ce este acela un destin? La naştere, suntem hărăziţi cu el. Aruncaţi în lume, desprinşi de învelişul protector al placentei, evacuaţi sub soarele etern, fiecare dintre noi e menit să o apuce într-o direcţie oarecare. Ăsta e destinul. Direcţii. Sensuri. Intersecţii. Semafoare. Cedează trecerea. Stop. Cedează părţi din tine. Stop. Pe el l-ai cunoscut la semafor. Împărţeai pliante pentru saloanele de masaj erotic. Patru fete superbe doar pentru tine. Vino într-o ambianţă selectă să te bucuri de un orgasm exploziv. Ţiganca ştie. Ai avut o supărare mama. S-a rupt ceva în tine. El a oprit maşina lângă tine. Da\' telefonul tău nu mi-l dai? BMW. Tunat. Mulţi cai putere. Tatuat pe braţ. Şerpi încolăciţi. Animale biblice, ofertante, misterioase. Ai fost hipnotizata de şerpii lui. Şerpi de băiat rău. Atrasă de şarpele lui în locurile tale ascunse. Suck it and see it. În noaptea aceea, se mişca şi respira greu deasupra ta iar tu priveai şerpii în ochi, îţi era teamă că te vor muşca de gură, de ochi, de sâni, ai început să plângi şi l-ai rugat să se oprească. L-ai implorat. Într-un final, s-a oprit şi te-a privit scârbit. Şerpii priveau în altă parte. Ai mers să te speli pe faţă. Un chip trecut te-a privit din oglindă. Oribile artefacte, oglinzile. Simţeai muşcătura în vintre, durere de mii de ace de acupunctură înfipte într-un singur loc. Ai avut o mare oprelişte, mama? Spune la baba şi pune un ban mare la palmă. Când te-ai întors, camera era goală. Şerpii plecaseră. O perioadă, gingiile tale nu au mai sângerat. Nici tu nu ai mai sângerat. Greţuri matinale. O viaţă nouă este creată prin întâlnirea microscopică între un mic mormoloc şi un ghemotoc de proteine. Totul se întâmplă într-o beznă totală, într-o linişte mormântală, în timp ce îţi cureţi dinţii cu aţă dentară, mănânci Oreo\'s cu lapte, plângi la Grey\'s anatomy, ai coşmaruri cu strămoşii tăi odihnindu-se de zeci şi sute de ani în locuri pe care nu le mai cunoaşte nimeni, te înghesui în tramvaie aglomerate sau îţi priveşti în oglindă abdomenul care începe să se rotunjească. Totul e un mizerabil miracol. YZYZZYYZ. Alfabetul vieţii. Ghicitoarea bătrână, ai alungat-o de la casă, ai pizmuit-o că voia să dezgroape ce era bine îngropat. Ai făcut-o ţigancă mincinoasă. Hoaţă ordinară. Bătrână afurisită. Ai chemat paza. Un băiat durduliu, cu acnee a apucat-o de braţ. În tot acest timp, bătrâna nu zicea nimic. Privea dincolo de caseta cu pachete de ţigări. Do not be a maybe! Dincolo de rafturile cu gume de mestecat, batoane de snickers şi lubrifianţi pentru zonele intime. Dincolo de tine, prin tine, ca o făptură care nu mai aparţinea decât cu trupul acestei lumi. Tic. Tic. Tic. Pungi cu stafide. Pliculeţe cu zahăr vanilat. Ar fi putut să fie o fetiţă. Făina 000. Esenţă de rom. Fetiţa omului cu şerpi. Nu l-ai mai văzut din seara aceea. Tampoane Always. Ulei de la bunica. Forme de brioşe. Marmelada. Sau băiat. Atâtea posibilităţi. Iaurt cu fructe, cu bucăţi de biscuiţi, cu chec, cu fibre, cu bifidus antiregularis, cu ciocolată. Nu a durat mult. Tic. Tic. Tic. După aceea, ai stat întinsă într-o sală de aşteptare, în spatele unei perdele albe. Mirosea a clor. Clorul ucide 99% dintre bacterii. Unele rămân mereu în viaţă. Detergenţi care scot cele mai frecvente 99 de pete. Una rămâne mereu acolo. Priveai în tavan. Aceeaşi senzaţie de muşcătură în vintre. Curând, te-ai strecurat printre zăbrelele care despart lumea noastră de cea a viselor. Coridoare imense de hypermarket. Lumini artificiale de neon. Zumzăit de lăzi frigorifice. Zgomote albe. Locul era pustiu. Deodată, ţi s-a arătat ea, Fecioara Maria. Mama Mântuitorului. Femeia cu chip de Brooke Shields tânără. Ochi albaştrii, adânci. Chipul înveşmântat într-o năframă albă, imaculată. Jeanşi Calvin Klein. Pantofi Jimmy Chou. Crucifix bătut cu nestemate Swarowski. Fashion icon. When I found myself in trouble, Mother Mary comes to me, whispering words of wisdom. Let it be, let it be. Mama Mântuitorului care nu va mai veni niciodată. Purta în braţe pruncul tău. Venea înspre tine, plutind peste podeaua lucioasă din răşini epoxidice. Împrăştia în aer o aromă de mosc şi ghimbir. Burberry woman. Când a ajuns în dreptul tău, ai căzut în genunchi, cu capul plecat. O voce din difuzor a spart liniştea dintre rafturi: te rog să te ridici! Te-ai ridicat. Ea era încă acolo. A deschis o vitrină frigorifică cu legume congelate şi a aşezat pruncul între nişte pungi cu legume mexicane. Ţi-a zâmbit calm. Avea un zâmbet perfect cu dinţi albi, imaculaţi. Te-a luat de mână şi a început să te poarte printre rafturile magazinului. Nu v-aţi oprit decât atunci când aţi ajuns la raftul cu paste de dinţi. Ţi-a arătat din nou zâmbetul ei impecabil. Avea gingiile perfecte. Dinţii drepţi, perfecţi. Sute de cutii de pastă de dinţi erau aliniate în faţa ta. Ai rămas acolo timp îndelungat. Nu ştiai ce să alegi. Nu ştiai care este cea mai bună pastă pentru afecţiunile gingivale. Pentru gingiile sângerânde. Pentru dimineţile în care scuipi sânge. Într-un final, te-ai trezit.


Cursul de Creative Writing Punct... a fost organizat de Asociaţia Culturală Control N în perioada 22 ianuarie - 26 martie 2013 şi susţinut de scriitorul Cristian Teodorescu. Povestirile scrise de participanţii la acest curs vor putea fi citite în fiecare sîmbătă în această rubrică. Unul dintre participanţii la acest curs şi autor al textului de mai sus, Cristian Boricean, a primit bursa LiterNet, care constă în posibilitatea de a publica 15 povestiri pe LiterNet în 2013.

1 comentariu

  • foarte buna alegere pentru Liternet
    Rodina Florentina, 03.01.2016, 13:45

    textele lui Cristian Boricean au acel ceva special pe care doar talentul îl dă, talentul care îl distinge pe scriitorul adevărat, cu stil și interioritate complexă, de intelectualul scriitor, care e capabil să scrie bine un text dar atât. "Scuipi sânge atunci când te speli pe dinți?'' e un text deosebit, remarcabil

Publicitate

Sus