Introducere la Lumea Virtuală: Avataruri şi fantome

Citiţi un fragment din această carte.


Serge Tisseron este psihiatru şi psihanalist, fotograf şi autor de benzi desenate. Director de cercetare la Universitatea Paris-Vest Nanterre, urmăreşte trei domenii principale: traumele transgeneraţionale, relaţia cu imaginile şi schimbările sociale şi psihice aduse de noile tehnologii. La Editura Trei a mai fost tradus volumul Psihologia jocurilor video.
Mediile de socializare (Facebook, MySpace), avatarurile din jocurile video şi comunicarea instantanee prin chat şi prin telefonul mobil ne au bulversat obişnuinţele şi felul în care ne adresăm unul altuia. Miracolul îndrăgostirii şi drama despărţirii s-au mutat pe site-urile de întâlniri amoroase şi în lumi paralele de tipul Second Life, iar adolescenţii se simt mai aproape de prietenii lor virtuali decât de membrii reali ai familiei. Plecând de la aceste mutaţii, psihanalistul francez Serge Tisseron arată în ce fel adolescenţii de azi redefinesc dorinţa, relaţia cu celălalt şi percepţia realităţii.

Noile tehnologii sunt locul în care căutăm un remediu contra stresului, depresiei, frustrărilor, traumelor şi singurătăţii, riscând să ne pierdem busola în oceanul virtual. În faţa acestui miraj al ecranelor şi al internetului, psihoterapeutul francez ne readuce cu picioarele pe pământ, îndemnând la revalorizarea corpului şi la redescoperirea poftei pentru jocurile de rol. Cartea se adresează deopotrivă psihologilor şi părinţilor.

Cine nu şi-a dorit vreodată să aibă parte de toate beneficiile unei vieţi în societate, bucurându-se în acelaşi timp de avantajul solitudinii? Facebook, MySpace şi Second Life îţi permit să te simţi aproape de ceilalţi, fără să pierzi nimic din sentimentul de independenţă. Pot să mă angajez sau mă detaşez cu un simplu clic. Dar sunt liniştit cu atât? Nu tocmai. (Autorul)

"Odată cu reţelele virtuale interactive, se profilează o "societate a negării", ca să preluăm excelenta formulă a lui Serge Tisseron. Este o societate în care realitatea poate fi negată după bunul plac. Noua generaţie a internetului a creat un univers în care "utilizatorul" este rege peste noul tărâm al comunităţii virtuale şi peste această lume a "comunităţilor" cu un aer sectar, compusă din microreligii private, în care cartea a dispărut, lăsând loc pentru Google şi Wikipedia." (Le Figaro)


Mulţi dintre contemporanii noştri se îndrăgostesc, se despart şi se mint altfel decât odinioară, în lumi care poartă nume ca Sentimente.ro, Facebook, eBay, World of Warcraft sau Second Life. Şi totul într-o asemenea măsură încât internetul seamănă azi mai puţin cu "inteligenţa colectivă" care ni se promitea în urmă cu zece ani, cât mai degrabă cu un nod gigantic de interconexiuni, cu părţi luminoase şi zone obscure, având chiar un inconştient al său. Site-urile dedicate dezvoltării personale coexistă cu cele pentru cei care învaţă să-şi manipuleze aproapele; toate fantasmele sexuale imaginabile sunt reprezentate aici, iar conţinuturile sunt alăturate fără altă ierarhie decât aceea dată de numărul de accesări - vezi celebrul sistem Google. Până şi cel mai abject subiect are un loc al său pe internet, cum ar fi site-urile pedofile pe care poliţia le foloseşte ca să-i atragă şi să-i identifice pe utilizatori. Şi, bineînţeles, această interconexiune permanentă a emoţiilor, viselor şi fantasmelor suscită noi maniere de-a fi împreună, de a iubi, de a face schimbări şi de a suferi.

Dar, înainte de a intra în profunzimea acestor relaţii moderne, vom începe prin a aminti ce anume le-a deschis calea. Deoarece dacă faimoasele tehnologii de informare şi comunicare (TIC) ne bulversează în fiecare zi obiceiurile, înseamnă că eram pregătiţi pentru această lume nouă de multă vreme. Înainte de toate, datorită telefonului, acest bătrân telefon de treabă căruia i-am făcut atât de bine loc în vieţile noastre, încât ni se pare natural să vorbim unii cu alţii fără să ne vedem. Apoi, prin avântul extraordinar al fotografiei, care ne-a făcut să acceptăm că imaginile în care nu ne recunoaştem ne reprezintă totuşi, până într-acolo încât sunt capabile să ne redea identitatea schimbătoare şi multiplă. În sfârşit, am fost pregătiţi prin îndrăgitul televizor, care ne impune în fiecare zi programe în care se amestecă atât de bine documentarele şi ficţiunea, încât adeseori renunţăm la a mai face distincţie între ele.

Aceste trei schimbări au avut în vieţile noastre consecinţe considerabile, de care nu ne dăm seama întotdeauna. Unele forme de legături se estompează, în timp ce altele abia văd lumina zilei, iar relaţiile virtuale se juxtapun cu relaţiile reale, ajungând, uneori, până într-acolo încât să le ia locul. De exemplu, mă simt singur şi fac rost imediat de vreo sută de prieteni dispuşi să m-asculte şi cu care pot schimba câteva cuvinte afectuoase pe web. Sau cunosc doar câteva persoane la mine în cartier ori la serviciu şi, graţie internetului, întâlnesc scriitori şi artişti dintre care unii sunt celebri sau actori şi cântăreţi şi mă simt flatat atunci când oamenii aceştia acceptă să stea de vorbă cu mine. În schimb, desigur, mi se întâmplă să fiu mai puţin disponibil pentru cei care locuiesc sub acelaşi acoperiş cu mine... Există o formulă care are pretenţia că poate rezuma situaţia: "Cel de departe devine apropiat, iar aproapele devine străin." Dar acest aproape şi acest străin nu sunt echivalenţi. Aproapele care se îndepărtează este un cunoscut pe care-l putem atinge şi alături de care putem oricând lămuri o anumită ambiguitate. În timp ce străinul care devine apropiat este cu totul diferit... A doua parte din cartea noastră va explora toate faţetele acestui nou stil de a fi "împreună".

În sfârşit, într-o a treia parte, vom încerca să înţelegem ce anume incită un număr tot mai mare dintre semenii noştri să-şi petreacă o parte din viaţă în faţa unui mic ecran. Pentru că se pot "lipi" de internet la orice vârstă, după cum o demonstrează succesul site-urilor de vânzări online pentru pensionari. Dar ce ne determină ca, atunci când vrem să intrăm pe net doar pentru trei minute, să rămânem cu uşurinţă trei ore? Cum se transformă un adolescent într-un pilot virtual de avion de vânătoare? De ce un tată, până atunci aparent echilibrat, devine pasionat de creşterea porcilor virtuali până într-acolo încât să-i consacre acestei activităţi toate serile lui? Ca să înţelegem toate aceste lucruri, ne vom interesa de "avataruri". Acest cuvânt, care desemnează în religia hindusă diverse încarnări pe pământ ale zeului Vişnu, serveşte drept termen generic pentru figurinele care au rolul să ne reprezinte pe ecran. Avatarul poate fi redus la un fel de logo sau poate fi încărcat cu un mare număr de detalii personale, dar, în toate situaţiile, ne este indispensabil pentru a intra şi a interacţiona în spaţiile virtuale, tot aşa cum cardul nostru, ca să retragă bani, are nevoie de un automat bancar! Cele mai cunoscute avataruri sunt micile personaje de pe Messenger, ce ne permit să ne dăm seama dacă interlocutorul nostru este "prezent" sau "absent" pe internet, iar cele mai complexe sunt creaturile fantastice din jocurile video. Dar putem considera că şi stelele care reprezintă fiecare utilizator al unui site de vânzări online precum eBay fac parte din aceeaşi categorie.

Avatarurile sunt ambasadorii noştri în lumile virtuale şi totul depinde de rolul pe care li-l acordăm. Pentru unii nu sunt decât o cheie spre a pătrunde în aceste lumi, dar pentru alţii sunt cu mult mai mult. O tânără, adeptă a Second Life, îmi explica într-o zi că simte realmente cum "o gâdilă bulele" atunci când avatarul ei plonjează într-un jacuzzi virtual! Totul depinde de capacitatea noastră de a ne transpune în marionetele însărcinate să ne reprezinte. Romanul şi cinematografia au avut deja ecou în această privinţă: eroina filmului lui Buňuel Ensayo de un crimen / Viaţa criminală a lui Archibaldo de la Cruz scoate un strigăt atunci când eroul atinge sânii manechinului de ceară în mărime naturală care o reprezintă! Avatarurile, în ziua de azi, au puterea de-a ne face să simţim ca fiind adevărate nu numai emoţiile, ci şi senzaţiile virtuale.

În sfârşit, vom încerca să înţelegem ce se întâmplă atunci când unii dintre oamenii zilelor noastre fac din computerul lor un interlocutor cu drepturi depline, până într-acolo încât aşteaptă de la el cea mai mare parte a satisfacţiilor pe care le oferă o relaţie reală.

Indiferent dacă ne bucură sau ne alarmează aceste schimbări, ele arată că, prin intermediul lor, am intrat deja într-o lume în care avem o viziune diferită asupra trupului şi a dorinţei, asupra celuilalt şi chiar asupra realităţii...