Aş vrea să scriu despre altceva. Să pot să scriu despre altceva.
Câte scrisori din astea ţi-am scris? Multe, ştiu. Te-oi fi plictisit.
Aş vrea, dar, uite, e frig, foarte frig. E austral la mine în birou şi mi-e şi cam frig pe dinăuntru. Şi, de nişte ani încoace, de câte ori îmi e frig îţi scriu ţie, scriu despre tine. E ca şi cum atunci când totul îngheaţă şi se troieneşte, când am mintea bocnă în creier, îţi scriu ţie.
Azi am mers pe stradă (că era singura cât de cât deszăpezită, cu maşini în spate. Nu aveam loc de nămeţi să fac dreapta sau stângă, aşa că am mers drept, până am găsit o nişă, un cotlon în care să mă dau într-o parte şi să treacă farurile din spatele meu în faţă. Am ajuns la birou, unde era mai frig decât afară. Am făcut cafea caldă. Am comutat pe pilot automat.
Am lucrat, eficient, până pe la 11. (Am aflat, de pe net, că azi, când îţi scriu, s-a născut Lewis Carroll şi m-am gândit la voi doi.) M-am întors la treabă, mai puţin eficient. Pilotul automat a trecut pe stand-by şi am început să-ţi scriu, frenetic, în gând. Mi-au pocnit degetele de frig pe mouse ("Păi şi nu se poate face nimic?", "Sunt călduţe caloriferele, nu fac faţă", "Şi dacă dăm aerul condiţionat pe cald?", "Sar siguranţele, rămânem fără calculatoare." Punct. S-a rezolvat.) şi mi s-a împrimăvărat un colţ de minte.
Când eram foarte mică am avut un disc care se numea "Renul alb" (sau aşa ceva) cu un ren înzăpezit într-o zăpadă azurie de frig, pe copertă, care mă făcea să tremur automat, pavlovian. Era sinistră povestea şi, de câte ori mi-o aduc aminte, mi se face, aşa, mai viforos. Acum, nu ştiu de ce, o mixez mental cu renul din Frozen alunecând pe gheaţă şi ciocnindu-se de Bambi şi, parcă, parcă e mai vesel...
Să ştii că nu am nimic special să-ţi spun azi... Cred că am, aşa, o zi mai aiurea. Eu sunt un om de vară, cu nasul în carte când bate soarele-n geam şi mintea setată pe modul subfebril (mă rog, dacă mai stau o oră în frigul ăsta, ajungem acolo, fără probleme...). Dormeai când am plecat, de dimineaţă. Şi m-am gândit la tine mereu. Mereu, cu maşina aia, cu farurile aprinse, în spate.
Mi-e dor să fie vară.
Am să-ţi citesc, diseară, o poveste frumoasă.