La aproape un secol de la premiera sa vieneză, Văduva veselă continuă să fie una dintre operetele cele mai iubite de public, fiind adoptată şi în repertoriul unor mari teatre de operă din lume. Recunosc că, personal, nu sunt o admiratoare a operetei şi că am mers la premiera cu Văduva veselă de la Opera din Bucureşti din curiozitate profesională, după Liliacul de Strauss, fiind a doua lucrare de acest gen din repertoriul teatrului "păstorit" de Ludovic Spiess.
Paradoxal, deşi am fi tentaţi să credem că e mai simplu să joci operetă decât operă, dat fiind textul muzical mai puţin pretenţios, nu întotdeauna este aşa. Văduva veselă de Lehar, una dintre capodoperele absolute ale genului, solicită cântăreţilor talent actoricesc cel puţin la acelaşi nivel cu cel vocal şi chiar veleităţi de dansatori.
Văduva veselă este o partitură extrem de optimistă, cu o muzică plină de lumină şi exuberanţă, beneficiind de un libret plin de momente de un umor savuros, care îţi mai provoacă râsul şi la un secol de la premieră. Muzica extrem de cursivă este dublată de fluenţa textului şi de dinamica acţiunii.
Montarea regizorului Mircea Cornişteanu (care nu impresionează în mod deosebit prin vreun aport care să justifice invitarea unui regizor de teatru) se sprijină mult pe contribuţia elementelor ce susţin evoluţiile solistice. Şi ne referim aici la superba evoluţie a corului pregătit de maestrul Stelian Olariu, ca întotdeauna extrem de convingător atât din punct de vedere muzical, cât şi actoricesc. Elegantă şi eficientă coregrafia lui Mihai Babuşka, ca de altfel şi evoluţia aducătoare de culoare a corpului de balet. Să nu uităm scenografia Vioricăi Petrovici, cu o linie proaspătă, pigmentată cu unele note de umor (portretul prinţului de Pontevedro) sau costumele variate, de o eleganţă delicată şi strălucitoare, în care se vede că nu s-a precupeţit imaginaţia în materie de coloristică şi textură a materialelor pentru a crea o evidentă impresie de lux.
Referirile la solişti vor viza distribuţia din 2 mai, deşi, cu siguranţă, versiunea cu Felicia Filip în rolul principal va fi la fel de interesantă. Roxana Briban în rolul veselei văduve Hanna Glawari ne-a oferit o nouă demonstraţie de rafinament vocal, partitura muzicală a protagonistei bucurându-se de o lectură plină de vibraţie, nuanţată cu delicateţe. Punctele mai puţin convingătoare au fost cele legate de lipsa de inteligibilitate a textului cântat (dacă în operă se mai scuză imperfecţiunile legate de dicţie, ariile de operetă în care nu înţelegi deloc textul îşi pierd mult din farmec) şi cel legat de "proză", eroina devenind brusc prea preţioasă atunci când îşi "cânta" şi textul vorbit. Mutând accentul dinspre performanţa vocală către cea actoricească, Florin Diaconescu a evoluat cu accente fermecătoare sau hazoase, după caz, justificându-şi pe deplin distribuirea în principalul rol masculin. Un alt cuplu care a echilibrat calităţile vocale şi pe cele actoriceşti a fost Simonida Luţescu - extrem de convingătoare ca actriţă în rolul de soţie alintată şi potenţială amantă dominatoare - şi Călin Brătescu - un tenor tânăr care a impresionat vocal, în mod deosebit în duete. Îmbinând calităţile de actor şi cântăreţ, umplând scena ca şi în alte roluri cu accente comice în care l-am mai văzut, Mihnea Lamatic a încântat în rolul ambasadorului Zeta. Picante apariţii actoriceşti, chiar dacă în roluri secundare, ne-au oferit Adriana Alexandru, Paul Basacopol şi Horia Sandu, bineînţeles din întreaga distribuţie desprinzându-se actorul autentic Dumitru Rucăreanu, care este adevărat, însă, nu a avut de cântat. Voci valoroase au conferit culoare şi dinamism ansamblurilor, impresia generală fiind aceea de prospeţime şi entuziasm. Cel puţin la premieră...
Sala operei a fost plină cu un public care se pricepea la operetă, care întâmpina cu aplauze apariţiile soliştilor îndrăgiţi sau aplauda în ritmul muzicii (fapt de neconceput la operă). Dacă încercăm să facem o medie, este evident că la capitolul vocal montarea de la Opera din Bucureşti este superioară celei pe care o puteţi vedea la Operetă. Poate nu şi în ceea ce priveşte experienţa actoricească. Oricum, merită să mergeţi să vedeţi operetă la operă. Văduva veselă se va mai juca de patru ori până la sfârşitul lunii, în serile de 8, 14, 22 şi 30 mai.