Când beau suc de spanac cu spirulină dimineaţa, ceai de ghimbir la prânz şi un pahar de vin roşu seara, meditez o oră dimineaţa, o oră la prânz şi două seara, alerg zece kilometri dimineaţa, cinci la prânz şi doi seara, dorm nouă ore pe noapte, aşternuturile miros a iasomie, aerul de afară e presărat cu particule oceanice, vecinii sunt toţi vegetarieni, lumea zâmbeşte mergând pe stradă, Piaţa Unirii e total restaurată, nici o fabrică nu poluează, şoferii conduc cu calm, copii cântă în grădini colorate, prietenii nu se mint între ei.
Radiez ca o sticlă colorată, zâmbesc ca o divă imortală, mă bucur de contururile de pe faţa împlinită, fiecare petec textil îmi stă grandios şi fiecare şuviţă respiră energie, în timp ce tenul îmi străluceşte a pictură klimtiană, dansez pe ritmuri improvizate, bat la clapă în ton cu lumea faină, privesc printre lucrări gravate pe palmă, agăţ pânze desenate pe pereţi nelimitaţi de prejudecăţi temporale şi spaţiale. Las ritmul cosmic să dea tonul metronomului galactic, nu forţez destine atopice, câştig timp ascultând liniştea minţii, copii dorm buştean noaptea, atârn într-un hamac pe o insulă din Oceanul Indian, citesc Rushdie în avionul către Mumbai, ai mei sunt sănătoşi tun, urc pe Retezatul înzăpezit cu vechile schiuri de tură, apăs clapa cu fineţe maximă, pun masala în supa de linte roşie, adulmec ore în şir o cafea impregnată cu idei sclipitoare, bag o tură de melc pe creste însorite, îl înţeleg pe omul de lângă mine când e de neînţeles în ochii lumii, încerc să îmi înţeleg genele când tot sistemul îmi dictează că trebuie să fiu non-egocentrică.
Sunt un om urât
Când dorm două ore pe noapte timp de luni de zile, când văd în ochii celorlalţi bârnele din faţa mea, îmi doresc să fiu altundeva decât unde sunt acum, judec oamenii după profilul de Facebook, uit să-mi sun prietenii adevăraţi, amân să fac lucruri de care îmi este frică, fug de responsabilităţi, iau viaţa prea în serios, mi-e teamă să fac haz de necaz, înainte să fac ceva mă întreb ce va zice lumea despre mine, îmi pasă prea mult de părerea familiei, mă jenez să îmi arăt latura vulnerabilă, îmi este ruşine de anumite stări prin care trec, mă justific aruncând vina pe altcineva, sunt mai politicoasă decât e cazul, sunt mai de treabă cu străini decât cu oamenii apropiaţi, devin competitivă când nu e cazul, încerc să demonstrez că sunt un om mai interesant decât e nevoie, mi-e frică de anonimat, compar oamenii în funcţie de funcţiile pe care de deţin la locurile de muncă, mi-e teamă de oamenii impozanţi, uit să şed şi să cuget cu mintea mea, mă ia valul consumerismului, mănânc prea multă patiserie, beau prea multă cafea, mă las în voia vremii de afară, mi-e teamă de comunităţi, mi-e teamă de mine, mi-e teamă de tine, mi-e teamă de ziua de mâine.
