Zdreanţa de repetiţie

Ziua de mîine nu
Ziua de mîine nu e...
Ziua de mîine nu e decît...

Ziua de mîine nu e decît o mască
de ceară, care ţi se aşează pe-obraz,

te speli pe dinţi
şi ea se întinde instantaneu, fără să te întrebe
dacă secundele sunt acolo, dacă curg
liniştite, cuminţi, în amurg
sau se dau peste cap făcînd
haz de necaz.

Secunde major-minore. Secunde ciuperci.
Nişte ghebe...

Ziua de mîine se încăpăţînează:
se vrea aplicată conform instrucţiunilor
de folosire,
corect şi exact,
lucrează la veşnica ta pomenire
anti-ageing,
anti-infarct,
anti-stază.

Ziua de mîine-i o mască de ceară
pe care,
de cealaltă parte, din
Wonderland,
moartea scrie discret aceeaşi şi aceeaşi
şi aceeaşi banală scrisoare

în timp ce tu, neputincios dar disciplinat
te prefaci surîzînd că vrei, că ştii
că îţi pasă
de gustul dulce-sălciu al pastei de dinţi.
Tu, marele personaj al propriei tale
Poveşti derizorii şi ieftine. Tuuuu...

Ziua de mîine nu e decît...
Ziua de mîine nu e...
Ziua de mîine nu...