Ascultînd cum taci...

"Fă-ţi o viaţă! Sau măcar cumpără-ţi una!"
te aud spunîndu-mi în vreme ce taci.
"Ce naiba să fac cu înc-o viaţă - şi asta-i prea mult?!"
pare că-ţi răspund prefăcîndu-mă
că nu te ascult...

Te pîndesc tăcînd în metafore inegale
feliate subţire şi apoi trase la vid.
Taci cu vibraţie, cu metodă, sîngeros şi perfid,
ţinînd ritmul sinuciderilor mele banale.

Uneori taci plictisit, alteori taci cu migală,
ca şi cum ai dantelări fără grabă o plasă
pentru plevuşca scînteietoare din creierul meu.
Cînd taci cu viori îmi pun rochia de gală.
Cînd taci fără mine, mă-nec în melasă.

"Fă-ţi o viaţă! Sau măcar cumpără-ţi una!"
te aud şoptind uneori, de cînd taci.
Noaptea cade rece iar luna-nebuna
se digeră-n stomacul unor vîrcolaci.