Crăciunul copilărie mele are miros de cozonac şi pâine de casă proaspete care se îmbină cu mirosul de cetină de brad. Crăciunul meu este un Crăciun cu Moş Gerilă transformat apoi în Moş Crăciun, un Crăciun în care denumirea Moşului nu prea conta. Îmi aduc aminte şi acum nerăbdarea cu care îl aşteptam, cum făceam bradul împreună cu taică-meu ornându-l cu globuri care mai de care, mai noi sau mai vechi, ciobite sau elegante, dar fiecare dintre ele cu o poveste inventată ad-hoc pentru a face experienţa mai plăcută şi aşteptarea Moşului mai uşoară. Ţin minte că în fiecare an, pentru a putea pune cadourile sub brad, ai mei inventau tot felul de sarcini pentru mine. Eram trimisă cu comisioane ciudate pe la vecini care, având şi ei copii la rândul lor, luau parte cu plăcere la această conspiraţie. Plecam mândră nevoie mare de încrederea pe care o aveau în mine şi plină de importanţa misiunii, ratându-l de fiecare dată pe Moş. Crăciunul meu înseamnă râsete şi bucurie, înseamnă băgatul nasului prin bunătăţile făcute cu eforturi nebănuite de către maică-mea, înseamnă gustul de portocale simţit atunci poate singura dată din an. Crăciunul înseamnă învelitul bananelor necoapte în hârtie de ziar şi verificarea lor de trei ori pe zi pentru a afla dacă s-au copt. Crăciunul însemna şi cozile înfiorător de lungi la care trebuia să stai dacă voiai aceste fructe exotice. Crăciunul însemna aşteptarea înfrigurată a zăpezii, ruga tăcută de a se fi făcut stăpână peste străzi şi case până când mă trezeam în Ajun. De Crăciun mergeam cu colinda când se lăsa întunericul, fără spaima că aş putea păţi ceva. Colindam cunoscuţi şi necunoscuţi, şi aproape fiecare uşă ne era deschisă. Pe vremea aceea, visam zile întregi la ce urma să îmi cumpăr din banii adunaţi de pe urma colindatului pentru că nimic nu venea de-a gata. Totul trebuia câştigat.
Crăciunul însemna vizita obligatorie la bunici şi masa în familie. Crăciunul acela are miros de mere coapte şi de prăjituri cu scorţişoară. Crăciunul acela are miros de şoric copt pe sobă şi de preparate afumate făcute în casă. Crăciunul însemna şi ultimii struguri pe care bunica prin metode necunoscute îi păstra proaspeţi special pentru noi. Crăciunul însemna trosnetul lemnelor în sobă, pentru că pe vremea aceea căldura centralizată era doar o legendă. Tot Crăciunul însemna bucuria săniuşului sau a patinelor. Deveneam atunci copiii iernii pe uliţă. Deveneam copiii cu nasuri roşii, cu zăpadă care se topea în cizmuliţe, copiii care îşi uitau ora de culcare.
Ţin minte cadourile pe care le primeam. Inevitabil cărţi, inevitabil haine noi, inevitabil jucării. Îmi aduc aminte cu drag trenuleţul electric din plastic pe care l-am primit cadou şi apoi l-am asamblat împreună cu tatăl meu, trenuleţ sărăcăcios, în alb şi negru, fără gări în care să se oprească... doar un rând de şine aşezate în cerc. Este şi acum cel mai frumos trenuleţ din lume. Îmi aduc aminte bucuria deschiderii unei noi cărţi de poveşti, mirosul foii veline, magia care părea a umple fiecare pagină şi fiecare desen. Totul căpăta o lumină mai blândă, împrumuta ceva din căldura focului. Totul se făcea parcă într-un alt ritm, mai aşezat, mai calm, care făcea posibilă bucuria caldă şi plină a sărbătorilor.
Se spune că sărbătoarea Crăciunului este, în primul rând, bucuria copiilor. Pentru mine este sărbătoarea în care îţi arăţi dragostea şi preţuirea faţă de cei dragi prin gesturi şi cadouri mărunte, dar cât mai personale. Îmi aduc aminte că de multe ori, în copilărie, cadourile le făceam manual, cu multă imaginaţie şi dăruire. Fiecare era unic, reuşit sau nereuşit, haios sau trist în urâţenia lui. Fiecare era primit cu drag şi apreciat din cauza efortului şi intenţiei pe care o implica. Părinţii, conştient sau nu, aveau grijă să îţi creeze amintiri minunate care te construiau şi modelau ca om. Acum, ca adult, îmi doresc să reuşesc să recreez acest univers pentru copilul meu. Eu cred că prin acest fel de experienţe înveţi să recunoşti lucrurile care chiar contează şi, în plus, odată impregnate cu acest fel de căldură, ea te va urmări şi ocroti de frigul din afară de-a lungul întregii vieţi.
*
Aşteptăm poveştile voastre de Crăciun în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 25 decembrie 2014. Mai multe detalii aici.