Accidentul

Nino, nino, ambulanţa zboară pe autostrada cenuşie, vijelie. Semaforul arată roşu, şoferul frânează brusc. Două dungi late se imprimă pe suprafaţa aspră. Pasagerii alunecă uşor înspre spate, capetele se bălăngăne, sfere fără control. Nino, nino, verde, porneşte din nou. La următoarea intersecţie, un brad imens s-a prăbuşit chiar în mijloc. O mână uriaşă îl ridică încet, încet, macara. Poc, ambulanţa albă cu dungi roşii şi lumini pâlpâinde a lovit în plin o Dacie rablagită. Oameni şi bagaje zboară prin geamuri. Inimi bat puternic, răni adânci se transformă în cratere. Mâna uriaşă adună repezit victime şi fiare, ambulanţa porneşte mai departe. Drumul se termină brusc, lângă un perete verzui. Pasagerii coboară, se scutură de trei ori, tuşesc adânc şi se îndreaptă zâmbitori spre celălalt capăt al lumii. În urma lor, ambulanţa abandonată veghează câteva membre inerte şi-o şapcă portocalie cu cozoroc.

O lumină gălbuie clipoceşte printre nişte ace verzui. O mulţime de mingi strălucitoare atârnă zglobii printre luminiţe. Bagaje fel de fel, cutii şi pacheţele se odihnesc într-o grămadă dezordonată undeva pe pământ. Mâna uriaşă s-a făcut deodată mică. Nişte unghii rotunjoare sprijină buricele rozalii. Mâna scotoceşte curioasă printre acele înţepătoare, mângâie, apucă. Clinc, clanc, bradul zornăie un cântec vesel, crengile se apleacă tot mai tare, luminiţele pâlpâie haotic, mingile colorate se transformă în stele verzi. Aşezată fără voie pe podea, mâna strânge puternic o crenguţă. Gura plânge roşie, două lacrimi argintii coboară pe rotundul obrajilor. În depărtare, se trânteşte o uşă.

Făniţă, vezi, mamă, că a venit Moşul. Mâna tresare, bradul se îndreaptă, pacheţelele pocnesc pe rând, jucării rotunde ies din cutii pătrate, gura roşie chiuie. La celălalt perete, ambulanţa mai scoate doar un piuit anemic.