Cadouri de Crăciun

Se întunecase de-a binelea şi nu mai sosea. Îl aştepta de dimineaţă şi nu putuse mânca. "Pe unde-o să intre? Şi cum va ieşi?" O să-l pândească atent, când vine va şti! Trecuse cu bine de somnul de prânz, visase o puşcă cu bile şi-un mânz, dar cu ochii deschişi, înainte-napoi numărând de la unu la optzeci şi doi. Nu era mult, ştia bine şi cert, dar era grozav pentru cinci ani şi-un sfert, iar sora lui, Ana, de trei ani şi-o lună, număra pân'la şapte doar de-o săptămână! Şi nici când va creşte nu se va-ntâmpla să-l prindă din urmă şi deloc nu pierdea prilej sau ocazie exemple să-i dea, din simplul motiv că-i mai ager ca ea.

"Cum arată oare? Anul trecut mi-a scăpat!" Era cam târziu şi-şi opri un căscat. Îngheţul picta ferigi pe fereastră şi stele ieşeau din seara albastră. "Acolo-l voi prinde, n-are cum să o sară", se gândi pe loc că la capăt de scară e treapta aceea cu lemnul uscat, ce scârţâie groaznic de calci apăsat. Era ultimul pas când intri-n iatac şi cine n-o calcă rămâne sărac. În ciuda poveştii nu părea lămurit de legătura dintre prag şi-un portofel găurit, dar era-ncredinţat că nimeni n-ar vrea să se trezească brusc fără bani de ceva: de frişcă ornată pe-un tort de-ngheţată, de gem de căpşuni şi de ciocolată, de beţe de tobă şi sfori de hamac, de cowboy de plastic şi indieni cu tom-hac. (Sau toma-hoc. Sau tot-un-hac!)

Oricum Lui nu i-ar fi venit niciun chef de sărit, pentru că sacul trebuia să fost greu de urnit. Numai el îi scrisese-un caiet de rugăminţi. Le înşirase cu mâna lui şi erau toate fierbinţi. Erau, zău, numai cereri întemeiate, perfect şi serios argumentate. Pusese una şi pentru sora lui, "că e frumos", îi spusese mama, "când eşti generos". Nu-i explicase dacă "generos" e urmat îndeaproape de-un straşnic folos, dacă are legătură de dimineaţă cu spălatul pe dinţi şi pe faţă sau cu unghiile bine tăiate şi cu hainele curate, dar lui îi plăcea cum sună cuvântul, aşa că orice-l aducea în discuţie îi înteţea avântul.

"Acum o s-apară! Se-aud paşi la etaj!" Năvăli-n sus pe scară şi prinse curaj. Uită de treaptă preţ de o clipă, uită de prudenţă, de bani şi de frică. Sări câte două, chiar trei deodată. Şi-n uşă rămase cu gura căscată: lumina juca în ape o mie şi haina cea roşie - o feerie! Sub brad stăteau sute şi mii de pachete: soldaţi, avioane şi-o pereche de ghete, un pitic verde cu târnăcopul de-o şchioapă, un elefant african şi-o piscină cu apă, un tren întreg, cu conductor şi gară, un tort de bezea în formă de pară, doi urşi de pluş, un robot şi-o rachetă, maşini de poliţie şi o trotinetă, cinci zmeie mici şi-un puzzle cu Marte, un set de creioane cu gumă şi-o carte cu piraţi şi fantome şi-un castel pe un munte, o barcă cu vâsle şi-o corabie cu punte, un cort, o lanternă şi-o busolă de mână, un ceas ce-l întorci o dată pe lună, un coif şi binocluri de zi şi de noapte, o undiţă lungă şi bomboane cu lapte, un costum de scafandru-n ocean să cobori, o hartă ce-avea însemnate comori, o minge de fotbal şi un căţel (mişcă, e viu, ce ne facem cu el!), o mantie lungă sub care dispari, un joben şi-o baghetă să reapari...

"Hai, sus, te trezeşte, e ziua în zori", auzi clar o voce şi-l trecură fiori. Sări din pat la fereastră: nici urmă de nea. Nici Moş, nici cadouri, nimic nu era. Ce vis prea-frumos, ce minuni nevăzute-i trecură prin faţă şi-au pierit neştiute. Cu ochi umeziţi şi-aminti din ajun: mai sunt şase luni pân'la Crăciun!