Accidentul

Nino, nino, ambulanța zboară pe autostrada cenușie, vijelie. Semaforul arată roșu, șoferul frânează brusc. Două dungi late se imprimă pe suprafața aspră. Pasagerii alunecă ușor înspre spate, capetele se bălăngăne, sfere fără control. Nino, nino, verde, pornește din nou. La următoarea intersecție, un brad imens s-a prăbușit chiar în mijloc. O mână uriașă îl ridică încet, încet, macara. Poc, ambulanța albă cu dungi roșii și lumini pâlpâinde a lovit în plin o Dacie rablagită. Oameni și bagaje zboară prin geamuri. Inimi bat puternic, răni adânci se transformă în cratere. Mâna uriașă adună repezit victime și fiare, ambulanța pornește mai departe. Drumul se termină brusc, lângă un perete verzui. Pasagerii coboară, se scutură de trei ori, tușesc adânc și se îndreaptă zâmbitori spre celălalt capăt al lumii. În urma lor, ambulanța abandonată veghează câteva membre inerte și-o șapcă portocalie cu cozoroc.

O lumină gălbuie clipocește printre niște ace verzui. O mulțime de mingi strălucitoare atârnă zglobii printre luminițe. Bagaje fel de fel, cutii și pachețele se odihnesc într-o grămadă dezordonată undeva pe pământ. Mâna uriașă s-a făcut deodată mică. Niște unghii rotunjoare sprijină buricele rozalii. Mâna scotocește curioasă printre acele înțepătoare, mângâie, apucă. Clinc, clanc, bradul zornăie un cântec vesel, crengile se apleacă tot mai tare, luminițele pâlpâie haotic, mingile colorate se transformă în stele verzi. Așezată fără voie pe podea, mâna strânge puternic o crenguță. Gura plânge roșie, două lacrimi argintii coboară pe rotundul obrajilor. În depărtare, se trântește o ușă.

Făniță, vezi, mamă, că a venit Moșul. Mâna tresare, bradul se îndreaptă, pachețelele pocnesc pe rând, jucării rotunde ies din cutii pătrate, gura roșie chiuie. La celălalt perete, ambulanța mai scoate doar un piuit anemic.