Pleacă!

Te-am aşteptat. Ai venit. M-am apropiat cu speranţă şi deznădejde. Cu ambele stări în acelaşi timp. Contradicţiile au făcut parte din mine încă dinainte să mă iei în braţe. M-ai strâns tare, m-ai luat repede pe sus şi aia a fost. Am fost a ta. Doar a ta. O vreme. Deşi de multe ori voiam ca acea perioadă să se încheie mai repede. Ştiu că nu avea cum să se termine mai devreme, viaţa are un curs al ei, o curgere în care nu poţi interveni, oricât de mult îţi doreşti...
Ştiu, am dat-o în filosofie. Bine, bine, gata, nu mai vorbesc vorbe!
Îţi vorbesc ţie. Deschis, sincer, deplin, fără temeri, eliberator. Ah, de când aşteptam acest moment! Momentul în care să-mi vărs sufletul în faţa ta, iar tu să nu mai ai cum să-mi mai faci rău. Da, să-mi vărs sufletul, ce altceva? Nu cu sufletul meu ţi-a plăcut atât de tare să te joci? TU te-ai jucat, iar eu am suferit. Ai profitat de starea în care eram atunci, la "începuturile noastre".

TU mi-ai adus numai pierderi.
Fără să pot avea vreun cuvânt de spus, TU m-ai smuls de lângă un om pe care l-am iubit enorm! Şi care ştiu că m-a iubit necondiţionat, exact aşa cum eram. Omul acela îşi dorea doar atât: să mă vadă fericită. TU ce mi-ai adus în loc? Nimic. De fapt, nici nu aveai ce. Golul pe care l-am simţit (şi-l simt încă) nu mai are cum să fie umplut niciodată. Acel om a fost şi va rămâne în sufletul meu într-un loc inclasabil.

Ce mi-ai mai adus? Cele mai multe dintre zilele trăite alături de tine le-am înghiţit cu noduri. Până când m-a durut atât de tare încât mi-am extirpat singură amigdalele.

Şi totuşi, îţi mulţumesc.
Din toate pierderile pe care mi le-ai adus, am câştigat.
TU m-ai făcut să-mi descopăr rezervele de putere interioară.
TU mi-ai dat curajul să fac asta.
Cum eram eu când ne-am luat de mână? O tânără cu gândurile împrăştiate, gata să se lupte cu morile de vânt. Cum sunt acum, când ştiu că-i ultima oară când ne atingem? O femeie mai detaşată, recunoscătoare pentru ce a trăit frumos, dar care simte că de-abia de-acum încolo urmează să trăiască ce-i mai savuros.

În noaptea asta am să fiu fericită. Da, fe-ri-ci-tă! Ştiu că o să fiu fericită! Este noaptea în care ne despărţim. Definitiv. De-acum, pentru mine eşti mort. Vei mai putea trăi doar în amintirea mea. Iar eu voi alege cu grijă ce voi păstra din tine. Ştii?, Elizabeth Loftus spune că amintirile ni se reconstruiesc. Voi fi atentă ca-n timp cele cu tine să-mi rămână nealterate. Şi voi mai face ceva: le voi selecta numai pe cele care m-au făcut să înţeleg mai multe despre mine şi despre oamenii care contează pentru mine.
În noapte asta, TU rămâi cu tot ce m-ar trage înapoi. Eu păstrez numai ce m-a făcut să merg mai departe.

Pleacă!
Nu mai vreau să trăiesc cu unul ca tine care a făcut ce-a vrut din mine, ci cu unul din care să fac eu ce vreau!

TU, an 2014, pleacă din viaţa mea!
2015 este anul meu!

PS: Topurile anului 2014 şi / sau dorinţele voastre pe 2015 le aşteptăm la [email protected] (în word, cu diacritice). Unele dintre cele primite vor fi publicate pe LiterNet.