(Lari Giorgescu în "Folia, Shakespeare & Co" - foto: Ciprian Zinca)
Dacă ar fi să socotim vârsta noastră nu în ani ci în clipe de împlinire, am rămâne foarte multă vreme tineri! Poate chiar că nici n-am depăşi, unii dintre noi, vârsta prunciei!
Când eram copil, după ce se termina cozonacul îmi aminteam concret de fiecare stafidă în parte pe care o ciupisem din carnea lui galbenă şi bine mirositoare, cocă de care în schimb îmi aminteam ca de un tot pe cât de omogen pe atât de abstract.
Aşa şi cu anul 2014! Hai să-i vedem "stafidele"...
Dacă e să fac o listă a clipelor excepţionale, dar care să fie în acelaşi timp si momente de cumpănă şi / sau scântei de "folie" închid ochii. Îi redeschid şi, fără să mă gândesc prea mult, pun pe hârtie, nu neapărat în ordine cronologică (dar ce este timpul?) - clipe în care, datorită unor accelerări de adrenalină, fusesem, ca un clovn ce sînt, confruntat cu lumea dinafara mea, cu publicul. Au fost mai multe clipe minunate: cele de hoinăreală prin Roma, un interviu radio cu Oana Cristea Grigorescu, ceva spectacole la Paris, o scrisoare de la Beatrice Lăpădat, orele de lucru la Cvintetul pentru coarde nr. 5 cu dansatorii trupei pariziene «Karma Dance Project»...
Dar hai să enumăr doar 12, atâtea câte sînt şi cifrele de pe cadranul ceasornicelor:
1. 23 aprilie. 2014, fiind fără îndoială, pentru mine, un an sub semnul "foliei", hai să încep cu ce am început şi anul: lucrul "nebun" la premiera spectacolului Folia, Shakespeare & Co, o folie care atâta de furcă mi-a dat. De Sfântul Gheorghe, ziua mea şi a lui... Shakespeare, la Teatrul Metropolis, în sfârşit premiera... Ce folie!
2. Martie. În sala Ateneului Român, în faţa unui public pe cât de numeros pe atât de select, Mediafax îmi acordă un premiu. Îmi place la nebunie cum se cheamă: Premiul Pentru Forţarea Limitelor. Ce frumos v-aţi gândit, Mediafax! Mulţumesc!
3. Martie. într-o seară de iarnă spre primăvară, dar încă friguroasă, asist la Unteatru, (pentru a câta oară?) la Poezia visului, de data asta însă alături de Domnul Răzvan Teodorescu, care după spectacol rămâne un timp îndelungat şi plăcut în culise cu Lari, cu Miriam, cu noi.... Spectacolul mă încălzeşte (pentru a câta oară?) la suflet. Lari Giorgescu e minunat. Miriam Răducanu, într-un, colţ de sală, alături de soţul, prietenul si complicele dumneaei, ziaristul Cornel Răducanu, asistă ca un copil la propriul ei spectacol. Ce spectacol!
4. Sibiu. Primesc din mânile unei strălucite (şi strălucitoare!) stele - Doamna Gilda Lazăr (JTI) - o Stea pe Aleea Celebrităţilor, situată între Steaua lui Lev Dodin şi cea a lui Peter Stein, inaugurată de către Primarul unui oraş care fu (şi rămâne) o capitală culturală a Europei (un simbol formidabil pentru mine,), iar asta datorită neastâmpărului creator şi "nebun" al unui om extraordinar: Constantin Chiriac.
5. În cadrul aceluiaşi festival de teatru de la Sibiu, într-o aceeaşi seară sînt programate, unul după celălalt, două dintre spectacolele mele, cu oameni pe care îi iubesc foarte mult: Mozart Steps cu trupa teatrului "Radu Stanca" din Sibiu şi Revoada cu Compania braziliană din Sao Paolo, "Cisne Negro". Primirea publicului mă face să mă simt şi mai "nebun". Nebun de fericire.
6. 6 iunie 2014: O altă premieră, cu alţi oameni pe care foarte i-am îndrăgit. Spectacol pe care l-am numit drăgăstos: Amor Amores, cu balerinii al căror director este Felicia Şerbănescu: trupa Operei Române din Cluj. Felicia, ex-primă-balerină a maestrului Oleg Danovschi, şi o minunată interpretă... a mea. A atâtor "nebunii" pe care le-am montat chiar pe şi pentru ea.
7. August la Biarritz. O dimineaţă fără soare, în alb şi negru. Deodată filmul devine color. Descopăr pe malul oceanului pietrele digului vopsite (de către ce nebun?) în toate culorile. Lucru care în loc să mă supere, dimpotrivă mă inspiră. Umblu şi eu ca nebun printre ele, le fotografiez, le imprim pe retină.
8. Noiembrie 2014. Folia, Shakespeare & Co, folia noastră, a mea, ajunge la Lisabona. Mulţumită "colegilor" şi preşedintelui Fundaţiei ArtProduction care, chiar şi cu ajutorul Institutului Cultural Român, nu ştiu cum a făcut ca să ne aducă acolo... Teatrul e minunat, publicul extraordinar de receptiv şi entuziast, interpreţii mai bine ca oricând. Consider acea seară, fără îndoială, ca fiind "botezul" internaţional al acestui spectacol.
9. Februarie 2014: timp de două săptămâni animez un WorkShop, la Accademia Nazionale di Danza, la Roma în jurul cărţii mele Vânt, Volume, Vectori. O întâlnire cu masteranţi si doctoranţi, studenţi cu toţii în clasa minunatei Laura Martorana. Sunt pus pe jăratec şi îi pun pe jar. Uit de toate şi de tot ca să mă plonjez în nebunia structurilor unui dans care este al meu. Le place. Iar eu îi plac!!!
10. Iunie 2014. Capăt la Iaşi, un premiu de Excelenţă la Gala Teatrelor de Operă. O cunosc in sfârşit, şi mă bucur de folia întâlnirii, pe Doina Levintza. De asemenea o altă re-întâlnire deosebit de plăcută, după spectacol, cu "Luli" (adică Ileana) Iliescu, la fel de tânără şi "nebună" ca atunci când o admiram în Don Quijote, Copellia, Lacul şi atâtea altele...
11. Noiembrie 2014. Întâlnire cu elevii de la Liceul de Coregrafie din Bucureşti (al cărui absolvent mă mândresc şi eu a fi). Un work-shop la care s-au înscris "copii" de toate vârstele şi din toate clasele. Plonjez cu plăcere în nebunia... viitorului. Iar ei, la rândul lor, într-a mea.
12. Octombrie - Decembrie: Pomenind de întâlniri si de clipe privilegiate, nu pot să nu termin cu un început al anului viitor: cele câteva momente de întâlnire cu Miriam Raducanu, mai "nebună" ca oricând. Ca să punem la cale un proiect pentru la anul...
În orice caz, pentru mine, 2014 rămâne un an al forţării limitelor. Şi al foliilor de tot felul...
Gigi Căciuleanu
(31 decembrie 2014)
***
PS: Topurile anului 2014 şi / sau dorinţele voastre pe 2015 le aşteptăm la [email protected] (în word, cu diacritice). Unele dintre cele primite vor fi publicate pe LiterNet.