Topul momentelor anului 2014

E entuziasmant şi greu, totodată, să defineşti un an prin câteva momente de vârf pe care le-a avut. 2014, în cazul meu cel puţin (şi nu pot decât subiectiv să fiu în textul de mai jos), a însemnat o maturizare forţată a felului meu de a fi cu mine însumi şi cu lumea din jur. Nu voi intra în detalii, e suficient să recunosc asta şi să mi-o asum, cu speranţa că asumarea înseamnă depăşire de criză şi tărie. Aşa că momentele de mai jos, "de top personal în anul 2014", sunt foarte puţine. Sunt trei. Nu voi vorbi despre film şi teatru, aşa cum de obicei o fac pe LiterNet, nu voi vorbi despre artă. Vorbesc despre momente de viaţă reală, care au trecut printr-un filtru mental şi sufletesc ultra-încordat. Iată, dragi prieteni, lucrurile din 2014 de care îmi voi aminti cu plăcere:

1. Trezirea la viaţă a românilor, în noiembrie 2014, cu ocazia alegerilor prezidenţiale. Motivele trezirii şi însăşi trezirea au fost demontate sistematic de către cei care nu le-au acceptat, însă foarte important este că românii care contează - adică tineretul, acel tineret ultra-aclamat de poporul român de când e el popor român - au ieşit în stradă pentru a cere dreptul la vot, la adevăr şi la fericire. Am luat parte la protestele din Cluj (14 noiembrie 2014) şi Sibiu (16 noiembrie 2014) şi mă uitam în ochii celor care erau lângă mine, în mulţime, de parcă i-aş fi cunoscut de o viaţă. Simţeam cu toţii că suntem la fel, chiar dacă până la clipa protestelor nimeni nu cunoştea cu nimeni. Iar asta, din punctul meu de vedere, este aur curat.

2. Adormirea bunicii mele, în 22 decembrie 2014, după 17 ani de imobilitate la pat, cu mintea limpede până la capăt şi cu cărţi de rugăciune pe colţul mesei. După atâta suferinţă, în care crucea aproape că se vede concret pe spinarea omului, e în mod liniştitor de clar că durerea înseamnă purificare. Bunica mea, împreună cu care am locuit 11 ani, a ridicat toate păcatele neamului meu. Şi nu sunt puţine. De aceea, femeia căreia i-am închinat un motto pe pagina de titlu a tezei mele de dizertaţie la master a fost, este şi va fi un model uman, chiar dacă nu o cunoaşte decât o mână de oameni şi, evident, Dumnezeu.

3. Ninsoarea şi gerul de dinaintea Revelionului. Avem iarnă, oameni buni, aşa cum ne doream de mult. Poate unii vor muri de frig şi de viscol, pe străzi, în timp ce noi ne bucurăm de temporara revenire la viaţă a unui climat scăpat de sub control. Dar avem dreptul să sărim în sus de bucurie că avem zăpadă în faţa blocului, pe acoperişuri, pe lanurile de grâu şi pe pârtiile de schi. E normal să fie alb, iarna, aşa cum vara e firesc să avem verde. Din punctul meu de vedere, când culorile sunt la locul lor, totul este bine.
PS: Topurile anului 2014 şi / sau dorinţele voastre pe 2015 le aşteptăm la [email protected] (în word, cu diacritice). Unele dintre cele primite vor fi publicate pe LiterNet.