1. Ziarul românesc al anului: Caţavencii.
În ultimii ani, am oscilat între Ziarul Financiar şi Dilema în privinţa celui mai constant şi atractiv ziar din România. Fiecare pe domeniul lui, evident. Scot Gazeta Sporturilor din discuţie pentru că aş fi subiectiv, lucrînd aici.
2014 a schimbat, pentru mine, clasamentul. Am avut senzaţia că a fost anul Caţavencilor. După ce, în anii trecuţi, au supravieţuit unei tentative de extincţie dinspre autorităţi, după ce au pierdut, în zări diferite, oameni valoroşi şi brandul, au luat-o cumva de la capăt.
E un miracol ce au reuşit ei. Probabil că este unicul caz de publicaţie de la noi care să fi intrat în picaj şi să se fi redresat în materie de conţinut, de idei şi de produs pus pe tarabe, care arată aproape la fel de OK ca în vremurile bune.
Şi asta cu o redacţie unde, o bucată lungă de vreme, nu se răspundea la telefoane pentru că singurii care îi sunau pe ziarişti erau portăreii de la bănci. Caţavencii au continuat să fie nu doar amuzanţi, dar şi inteligenţi, fermi şi duri, mai ataşaţi liniei drepte decît cei mai mulţi dintre noi, capturaţi silenţios de ideea de a nu supăra decisiv pe nimeni.
Ei au supărat. Şi-au renăscut semnăturile. Fiecare om de la Caţavencii e o dovadă că, de la Tintin încoace, pasiunea şi curajul ţin meseria vie.
2. Cartea de ficţiune a anului: Între prieteni, Amos Oz, Humanitas.
E mai degrabă o cărticică, dar una în care Oz dă ce e mai bun în el.
Cînd vine vorba despre nerozia noastră de a ne crede mari şi tari, Oz pune candoare şi ne îndeamnă să ne îngăduim aşa cum sîntem.
3. Cartea de nonficţiune: Acasă. O istorie a vieţii private, Bill Bryson, Polirom şi În pădurile Siberiei, Sylvain Tesson, Philobia.
Mi-ar fi părut rău să nu vă recomand ambele titluri.
Acasă, apărută în 2012, dar pe care am descoperit-o acum, reface istoria lumii scrisă de un om care a avut ideea de a nu părăsi casa. Pentru că o casă este, aşa cum spune Bryson, locul unde se întoarce vibraţia tuturor marilor întîmplări ale istoriei. Masivă şi plină de date şi întîmplări, Acasă are însă o savoare specială care îi dă fluenţă.
Pe invers, În pădurile Siberiei a fost scrisă de un hoinar care şi-a părăsit locuinţa pentru o cabană din buşteni de pe malul lacului Baikal, unde face focul, bea vodcă, citeşte şi se uită pe geam. Cum te poate ţine o astfel de carte preţ de cîteva sute de pagini veţi vedea.
Pentru toţi copiii din noi care ne-am alcătuit în cap lista "în stil Jules Verne" cu lucruri de luat pe o insulă pustie sau în expediţia de la capătul lumii, cartea lui Tesson e ca un bandaj împotriva obligaţiilor.
4. Cartea SF: Omul pictat, Peter V. Brett, Nemira.
Nu e un mare roman, nu va deveni un clasic al genului, însă e o propunere pătrunzător de simplă de lume post-apocaliptică. Creat de un tînăr scriitor ca un fantasy interesant şi pentru adolescenţi, Omul pictat vine cu un aer bun, de speranţă. Omenirea distrusă e, pe alocuri, mai atentă la ea însăşi decît cea înfloritoare.
5. Cartea poliţistă: Nevinovat, Scott Turow, RAO.
Nevinovat a apărut la finalul lui 2013, dar e prea tare ca să fie exclusă din acest motiv. Cartea s-a bătut cu Să nu te întorci niciodată a lui Lee Child (deştepţi cei de la editura Trei au luat seria lui Jack Reacher) şi chiar cu Cel mai vînat om din lume, a lui John le Carre, pe care RAO a reeditat-o după filmul Vînătoarea de spioni / A Most Wanted Man, ultimul în care apare regretatul Philip Seymour Hoffman. Scena de final e un "adio" profetic al actorului de la noi toţi.
Şi, ca să închei cu media, am senzaţia că pericolul presei din România pentru 2015 vine de la difuzare. Nu sînt oamenii de la chioşcuri de vină.
Dar acolo, în stradă, între primării, şpăgi, tarabe scoase cu macaraua şi vînzătorii care îngheaţă în aceste zile de cristal, se decide mai mult decît viitorul unor publicaţii. Ştiu, există siteuri şi există televiziuni şi există facebook, dar cînd e vorba de ştiri şi de integritatea lor n-aş arunca redacţiile la coş. Bunul de tipar e o chestie gîndită cu cap.
Vorba lui Radu Cosaşu, în ultima zi a lui 2014 să urăm facebook să reziste măcar jumătate din anii, 90 la număr, "pe care i-a împlinit Gazeta noastră".
La mulţi ani şi vă mulţumesc!
***
PS: Topurile anului 2014 şi / sau dorinţele voastre pe 2015 le aşteptăm la [email protected] (în word, cu diacritice). Unele dintre cele primite vor fi publicate pe LiterNet.