Locuinţele sociale de pe strada Victor Manu

Nu de puţine ori, locuitorii din parcelările analizate au lansat o serie de ipoteze de lucru pe cât de atractive, pe atât de greu de dovedit cu documente din arhivă. În Parcul Iancului, prima familie cu care am discutat în cadrul cercetării de teren din 2013, pe strada Competiţiei (în anii treizeci strada purta numele Maior Gh. Popescu) a relatat faptul că în zonă locuiau legionari sau partizani ai acestora, iar în casele respective (pe strada lt. Victor Manu) poliţia a scos la iveală pistoale sau mitraliere. Pe de altă parte, numeroase studii menţionează faptul că locuinţele de pe str. lt. Victor Manu au fost proiectate de Horia Creangă, deşi strada făcea parte din Parcul Iancului (proiectat de Societatea Comunală pentru Locuinţe Ieftine). Cum Horia Creangă nu a colaborat cu SCLE, întrebarea legată de implicarea lui Creangă în proiectarea acestor imobile este legitimă şi necesară. A doua întrebare legitimă este legată de beneficiarii acestor locuinţe. Cine erau aceştia şi de ce istoria orală a parcelării menţionează deseori faptul că pe strada Manu locuiau reprezentanţi ai elitei intelectuale sau politice?

Horia Creangă, arhitectul caselor?

Dosarul din arhiva Primăriei prezintă o sere de detalii tehnice despre casele construite pe str. lt. Victor Manu. Astfel, terenul fiecărei parcelări este de 392 mp, construcţia ocupând 86,40 m.p. Conform raportului şi a planului clădirii, aceasta era compusă din subsol, parter şi etaj, subsolul - pivniţă fiind la rândul său format din 3 camere. La parter, arhitectul proiectase un dormitor, o cameră mare, sufragerie, antreu, hall, cameră şi cameră pentru servitori, iar la etaj erau două camere mari, o cameră pentru birou, una pentru baie şi una pentru w.c. Pe de altă parte, construcţia era realizată din cărămidă cu mortuar de var, subsolul din beton armat, iar acoperişul din tablă.

În monografia lui Horia Creangă, autoarea Miliţei Sion prezintă planul de situaţie, planul parterului şi planul etajului semnate de Horia Creangă şi funcţia pe care o îndeplinea la acel moment, Şef al Direcţiei Lucrări Noi din Primărie, unde fusese angajat încă din 1933. Pe de altă parte, în dosarul parcelării din arhiva Primăriei, planul casei de la numărul 8 poartă o semnătură care, cu siguranţă, nu îi aparţine lui Horia Creangă, ci unuia dintre arhitecţii de la Direcţia Arhitectură, cel mai probabil Eugen Popescu. Este foarte probabil ca Horia Creangă să fi proiectat imobilele, în timp ce arh. Eugen Popescu doar să le fi semnat în calitatea de reprezentant al Direcţiei Arhitectură, cele două planuri fiind foarte asemănătoare.

Locuinţe oferite de Primărie elitei intelectuale şi politice

Povestea locuinţelor de pe str. lt. Victor Manu începe la data de 28 Aprilie 1937 când "s-a aprobat propunerea făcută de Primarul General al Municipiului de a se conveni cu Societatea Locuinţelor Eftine pentru construirea a 15 locuinţe în Parcul Iancului, care să fie atribuite în plină proprietate şi gratuit la 5 scriitori, 5 ziarişti şi 5 învăţători, din cei mai săraci care s-au distins în lucrările profesiunilor respective."[i] Avizarea prin decret regal vine abia la 6 septembrie 1939 ("Decret - Lege pentru autorizarea Municipiului Bucureşti de a ceda în mod gratuit, folosinţa a 15 imobile, în scop cultural"), când cel mai probabil primii beneficiari se mutaseră deja acolo. Cei 15 au fost desemnaţi de Sindicatul Ziariştilor, Societatea Scriitorilor Români şi Asociaţia învăţătorilor, criteriul principal al alegerii lor fiind acela de a nu avea deja o proprietate. Iniţial Societatea Comunală pentru Locuinţe Eftine a pus la dispoziţia Primăriei 10 locuinţe, atât pe strada Manu, cât şi pe Şos. Iancului.

Astfel, pe Iancului 50 (astăzi 52), locuinţa i-a fost repartizată lui Al. Cazaban (1872 - 1966), cunoscut ziarist şi scriitor, iar cea de-a doua casă a duplexului (Iancului 52, astăzi 54) i-a fost acordată lui Mihail Celarian. Carol Ardeleanu (distins în 1933 cu premiul Societăţii Scriitorilor Români, la Iancului 54, astăzi 56) şi Dumitru Karnabat (poet simbolist, jurnalist şi critic, 1877 - 1949, la numărul 56, astăzi 58) împărţeau acelaşi imobil. Pe strada Victor Manu, la nr. 4, Mihail Sorbul (distins în 1937 cu Premiul Naţional pentru Teatru) şi-a luat casa în primire în toamna anului 1939 (o placă comemorativă menţionându-i numele). Învăţătorii Juarez Movilă şi Teodor Castrişeanu la numerele 8, respectiv 10, Aurelia Cantemir şi Constantin Enescu la numerele 16, respectiv 18 şi Gh. Diaconescu (nr. 24), urmând să devină locatari din toamna anului 1939. Acesta din urmă locuia în singura vilă individuală din parcelare.

Următoarele cinci locuinţe au fost vândute de SCLE Primăriei la 12 August 1941, deşi SCLE le-a finalizat mai devreme. Astfel, la 26 octombrie 1940, SCLE a închiriat vilele la 4 persoane: Corneliu Georgescu (Victor Manu, nr. 6, devenind astfel vecin cu Mihai Sorbul), Gheorghe Ghiţea şi Lucia Borş (numerele 12, respectiv 14), Radu Mironovici (nr. 22), iar "cea de a cincea locuinţă a fost predată liberă şi se găseşte astăzi ocupată de Serviciul de Studii şi Statistică al Municipiului" (aceasta era probabil la numărul 20). Numele beneficiarilor sunt cunoscute în istoriografia românească: Corneliu Georgescu şi Radu Mironovici au fost membri fondatori ai Mişcării Legionare, pe când Ghiţea a ocupat un post în administraţie în timpul guvernării legionare (septembrie 1940 - ianuarie 1941). Aceştia din urmă au primit casele după ce Mişcarea Legionară a preluat puterea în septembrie 1940.

Foarte interesant era faptul că "contractile iniţiale pentru locuinţele susmenţionate au fost încheiate pe termen de câte un an, adică până la 26 octombrie 1941, însă în conformitate cu legile de prelungire în vigoare ele au fost prelungite, iar chiriaşii notaţi le ocupă şi astăzi". Din diversele biografii ale celor doi, se pare că aceştia se aflau deja în exil în Germania. Rămâne bineînţeles posibilitatea ca aceste case să fi rămas familiilor lor.

Concluzii:
Locuinţele de pe lt. Victor Manu reprezintă un caz atipic, acela prin care comanditarul (în acest caz, Primăria) pune la dispoziţia constructorului planurile de parcelare, fiind vorba şi de unul dintre puţinele cazuri în care Primăria cumpără locuinţe pentru a le oferi unor categorii sociale vulnerabile.