*
Totul e spus şi figurat, exprimat, arătat în titlu: mai ales [:], care exprimă (ambiţia de) permanenta translare, traducere, decodare-recodare, standardizare, calibrare (metaforă literal militară), aliniere (Latour), permanenta analiză-sinteză, transformarea fluxului vital, a procesualităţii existenţiale în producţie şi în cotaţie de piaţă. Viaţa însăşi, în integralitatea ei, produce.Acesta e telos-ul care ghidează, nu e realitate întru totul atinsă, dar asta pune în mişcare, mînă în luptă.
Căci trebuie să ne reamintim permanent marea lecţie tehnică despre putere a lui Michel Foucault: împotriva "ipotezei represive" în definirea puterii. De fapt, lucrurile nu sînt, tocmai, decise, tranşate, monotetice: trebuie, tocmai, să discutăm şi să alegem, să deliberăm şi să adoptăm adaptînd.
Puterea nu e nici 1) separată, exterioară, transcendentă, nu intervine din afară şi ulterior (tinde să devină astfel şi, pentru descurajarea adversarului, prezintă dorinţa ca deja împlinită), nici 2) negativă, represivă. Puterea este una cu "obiectul" ei, este coextensivă cu viaţa şi o extorchează, prelevează tot ce viaţa, necontenit, produce (viaţa fiind producţie în sine). Puterea tinde să se extragă, să se separe, să devină transcendentă din sînul imanenţei.
Aceasta e tot timpul evoluţia: imanentizarea (tactică) a puterii (strategic) transcendente. Dublă ţintă: tactic - imanenţă / strategic - transcendenţă.
Logica puterii e bifidă, bifacială, "în cleşte", ne prinde la mijloc, în aparentul conflict cu ea însăşi (care ni se pare că este al nostru, creîndu-ne iluzia că putem întoarce puterea împotriva puterii sau lupta împotriva ei din interiorul ei). De-asta rămîne lupta împotriva puterii interioară puterii, hrănind puterea, ajutînd-o să se reajusteze permanent. Puterea (se) joacă dublu, joc dublu, logică dublă, dublu limbaj.
Acesta e marele vis guvernamental, biopolitic, capitalist, exacerbat neoliberal: "viaţa nudă" (Agamben) continuu şi direct productivă de valoare ca "plus-valoare", ca "valoare adăugată" (plus valoarea e tocmai producerea continuă, permanentă de valoare, procesul, valoarea-flux). Nu supravegherea, fişarea, blocarea viului, a "vieţuitorului" sînt prime, primordiale, ci productivitatea. Deci nu cu negativitatea puterii, ci, tocmai, cu pozitivitatea ei, care ni se poate părea că este a noastră, avem de luptat. Luptă: 1) cu schema (criteriile, categoriile, normele), împotriva schemei înseşi, sau 2) falsa luptă, în cadrul schemei însăşi, pentru cucerirea identicului, cu păstrareaq schemei înseşi.
De fapt, dublă luptă, luptă pe două fronturi, pe cele două fronturi între care sîntem prinşi, tocmai pentru separarea, pentru distingerea lor politică, re-politizantă, pentru reintroducerea politicului, a logicii polemice a politicului în indistinctul care vrea să treacă drept egalitar. Politikos e polemos.
(va urma)