E.T.

O ştire ce se vrea de senzaţie vesteşte că în România sunt peste 50.000 de preoţi şi doar 40.000 de doctori, deci "guvernul doreşte să ne îngroape, nu să ne trateze" ... Mă gândesc, involuntar, la filmele lui Cristian Mungiu (După dealuri) şi Radu Jude​ (O umbră de nor, Toată lumea din familia noastră).


La Mungiu, o tânără zbuciumată îi cere insistent preotului să o lase să intre în altar, că acolo aflase ea că ar fi o "icoană făcătoare de minuni" care - crede ea - ar putea s-o ajute să fie împreună cu fata pe care-o iubeşte bolnăvicios şi alături de care crescuse la orfelinat. La Radu Jude, în O umbră de nor, unui preot i se cere să modifice rugăciunea pentru "mai grabnica ieşire a sufletului" unei suferinde şi să vorbească de viaţă (de vindecare, de însănătoşire necondiţionată), nu de moarte. La urmă, este întrebat de "părinţi care înviază morţii" (sunt pomeniţi Pr. Boca şi Argatu) şi dacă există minuni. Minuni, adică aşa ca-n filmele S.F. sau ca-n literatura despre "fenomene paranormale" şi "oculte". Cam asta este raportarea la "evenimentul eclezial" - şi nu doar în România. (Dar asta nu se spune în ştire.)

În Toată lumea din familia noastră, un tată priveşte pe geam cu fiica sa (în singura zi din săptămână când are dezlegare să petreacă timp cu ea, fiind divorţat de mama fetei) spre un cortegiu funerar. Şi aici, costumul preotului pare (vorba lui Christos Yannaras) "de extraterestru". De fapt, întreaga rânduială a Bisericii pare un mesaj codificat, extraterestru, pentru cei care văd în viaţa Bisericii doar ceva "exterior". Pentru cei care apelează la preot doar la botezuri, nunţi (nu întotdeauna) şi înmormântări. De fapt, pentru paranghelia de după slujbă. Asta în ciuda faptului că un ieromonah ca Pr. Rafail Noica (în tradiţia Cuviosului Siluan Atonitul, a Cuviosului Sofronie de la Essex) spunea - tot un "mesaj extraterestru" - că Ortodoxia este firea omului (venirea lui în fire prin îmbisericirea minţii).


Replica preotului din O umbră de nor ("Veniţi la biserică şi vă răspund la orice întrebare") trece, vai, neobservată. Deşi acolo se află, poate, răspunsul pentru lămurirea celor care - fără vicleşug - caută să înţeleagă şi să "devină întru fiinţă". Cum asta presupune un work in progress, o călătorie de o viaţă, suntem, iată, pragmatici şi utilitarişti chiar şi în cele duhovniceşti: vrem eficienţă şi rugăciuni hocus-pocus...