07.04.2015

Dragul meu prieten,

Era cel de-al patruzeci şi treilea apus de soare ratat din acea zi. Floarea pentru care m-am întors de pe planeta ta ţipa că stau toată ziua cu burta la apus şi nu sunt în stare de nimic. Mai şi tuşea fără să fie răcită. Supărat de mofturile ei, am început să plâng. Oaia, cea pe care mi-ai desenat-o închisă într-o cuşcă, a început să behăie. Am deschis uşiţa. Ce ai de eşti aşa tras la faţă? s-a zbârlit la mine. Sunt trist şi plâng, nu vezi? m-am răstit la ea. Vrei să te ajut? N-am apucat să-i răspund că a şi înhăţat o petală. A înghiţit-o fără s-o mai rumege. O clipă am văzut cum câteva grame din dulceaţa florii mele s-au scurs pe botul oii. Am amuţit. Exlana de Saint Croix m-a fixat cu pupilele ei orizontale. Fără să se-ntoarcă. Oile văd şi-n spate. Soarele dispăruse.

În seara aceea a început calvarul meu pe asteroidul B612. Lumina venită din pulberea de stelele nu mă mai ajuta să fac diferenţa dintre timp şi spaţiu. Am început să confund până şi culorile din color code schema. Precizia orelor, detaliile, planning-ul, pregătirea meselor, paza micuţei mele planete, urgenţa smulgerii baobabilor înainte de-a creşte ameţitor de puternici, curăţirea celor trei vulcani, all activities, pe toate le-am neglijat. Singura mea preocupare era să-i redau frumuseţea şi sclipirea florii mele. Aiura. Mă-ntreba despre nişte linii de nisip. Îmi cerea s-o plimb prin recifurile de corali. Zicea s-o urc în adâncul albastru. Ba mi-a spus că mai bine ar fi fost mac. Ce înseamnă să fii mac? am întrebat-o. Nu te mai suport, a zis. Am încercat să capturez imagini cu care să-i redau memoria. Era în apropiere o staţie spaţială, Space Flight, monitorizată de pe planeta ta de Catalina Sky Survey - le-am cerut ajutor. Mi-au dat delete. Floarea mea nu mai suporta nici clopotul de sticlă, se sufoca, îşi pierduse tot parfumul, mă înţepa.

Deodată, o furtună a spart scoarţa unui baobab şi din el a ţâşnit apa. Oaia plutea pe o creangă plină de fructe acidulate. Am strigat-o. Behăia indescifrabil. Avea dureri până şi-n urechi. Maxilarul inferior i se balansa şi dinţii îi clănţăneau ca după un traumatism cerebral. Nu vedea bine, dar m-a recunoscut. Ar fi trebuit să nu te scot niciodată din cuşcă, i-am spus, uite ce-ai făcut..., mi-ai distrus Universul meu. S-a dat de trei ori peste cap, i-a revenit IQ-ul şi a început cu reproşurile: de ce m-ai adus pe planeta asta plină de baobabi, ce ştii tu ce e Viaţa oii, ce cunoştinţe ai despre sistemul meu imunitar, despre emoţiile mele, eu am vrut să te apăr de floarea asta mofturoasă, o mai şi iubeşti ca fraierul, n-am văzut prinţ mai trist ca tine, că te-am învăţat şi alfabetul, să scrii şi să citeşti, o-i, oi, te-ai speriat ca poetul acela, ţi s-a părut că emiţi animale pe gură, repetentule, de ce nu mi-ai spus că iubeşti o acidofilă?, uite, e vai de capul meu, petala iubitei tale flori, trompeta aia evazată m-a otrăvit, m-a dat cu copitele-n sus, mi-a blocat maxilarul, mi-a paralizat sistemul respiratoriu, era să-mi sară şi cardiovascularul, scrâşnesc din dinţi, la proteză o să ajung, la implant, la placă dentară, dau frenetic din cap, vomit şi văd stele mov, că mă pot alege şi cu o depresie mascată de la mierea aia otrăvită de-o s-ajung să-mi mănânc propria lână, nici măcar un covoraş n-o să rămână după mine, o să mestec picioare de scaun, că neuroleptice nu iau, şi nici pastile naturiste, mă balonează. Nu ai fost în stare să afli că oaia nu are voie să mănânce decât dicotiledonate? Floarea ta e toxică. E un pseudo trandafir. De tip rododendron. Asta ai îngrijit şi ai udat tu, pe asta ai ţinut-o într-un clopot de sticlă, ia să-l sparg, pentru asta te-ai întors şi m-ai cărat şi pe mine să mor departe de planeta mea - unde mi-e cuşca desenată de omul ăla nefericit? Mai bine te-ai interesa unde e un centru de clonare, să mă fac turmă. Că m-am săturat de micul prinţ şi de candoarea lui.

Ce înseamnă asta, dragul meu prieten?

Baobabii cresc în voia lor. Vulcanii vor erupe curând. Apusurile s-au dus. Nu pot să dorm. Înainte, număram oaia până la zece, mă linişteam. Acum, ce să mai număr? Ajută-mă să visez, cum făceai şi tu când scriai, dragul meu de Saint-Exupéry, chiar dacă n-am să mai dorm niciodată.

micul tău prinţ

1 comentariu

  • "Micul Prinţ către Antoine de Saint-Exupéry"
    risera, 22.08.2015, 08:07

    sublim

Publicitate

Sus