Dear Gustav,
Dacă ai şti cât îţi sunt de recunoscător că m-ai identificat la litera M, între Machiavelli şi Maestro, în Dicţionarul de idei primite de-a gata. Eu, mantaua tradiţiei british. Eu, mantaua waterproof. En fin, Eu - un Mackintosh. M-a amuzat voita confuzie pe care ai făcut-o între sir James Mackintosh şi inventatorul meu - Charles Mackintosh. Nu numai inventatorii mor cu toţii la spital, cum bine zici, ci şi englezii bogaţi. Mă bucur că nu m-ai confundat cu un oarecare impermeabil. Geniul tău a înţeles diferenţa dintre un Mackintosh şi o îmbrăcăminte dăunătoare fără nume. Nici unul nici altul nu lăsăm transpiraţia să se evapore, da, dar în numele cărui cauciuc?
Pe când scriai Memoires d'un fou, Gogol îşi croia Însemnările unui nebun. Tu aveai vreo 17 ani. El, 29. M-am mirat când am aflat că un francez şi un rus pot cădea in the same time în patima fatală a nebuniei din amor. Credeam că numai un englez poate să cunoască impactul cu tehnologia senzaţiei, cu David Hume. Aveai clipe de tristeţe şi de disperare, îţi blestemai visele cele mai dragi, te confruntai cu vidul, cu quelque chose d'insatiable (nu cunosc formula textilă). Pe plajă, la Trouville, beat de dragoste, te priveam fără să te pot ajuta. Elisa Schlesinger purta o capă de blană roşie cu dungi negre. Ţi se părea că pupila ei arzătoare de sub sprânceana pana corbului te fixa ca un soare. Ce rău mi s-a făcut. Soţul ei îşi aprinsese cu distincţie pipa şi m-a predispus la topire. Eram din gumă, din suc lăptos, din ficus elasticus vulcanizat, căldura mă descompune.
Ca şi mine, ai trăit şi tu convulsiile trădărilor, marile speranţe ţi s-au sfărâmat, grotescul existenţei te-a împachetat. Cât de proşti am fost amândoi, Gustav, mousser l'un sur l'autre, I mean. Amândoi am fost predispuşi la visare, am vrut să reinventăm Universul, să dăm o înfăţişare poetică scheletelor, să scăpăm de obsesia morţii. Spiritul Mackintosh a fost deviat spre lungi catene de izopren. S-a dus latexul din rădăcini de arbori tropicali, s-a dus răşina din coniferi, mi-am pierdut elasticitatea. Uite, nici de Mantaua lui Gogol nu-şi mai aminteşte nimeni la Londra, Paris sau New York. Vuitton, Gucci, Hermes şi japonezii au transformat impermeabilul Mackintosh în marcă de lux. Şi luxul a adus pieirea multor state, ai zis. Mi s-a dat chiar şi un Queen's Award pentru succes internaţional. Mă îngrozesc. Am fost prelucrat, m-au nanofilamentat, mi-au implantat şi silicon. Picăturile de apă rămân ca nişte mingiuţe sferice pe noul material din care sunt croit, apoi se rostogolesc ca pietrele. S-a ales praful de filozofia scoţiană, a rămas doar senzaţia de rezistenţă. Şi McDonald's.
Aş vrea să-ţi evoc câţiva purtători de real Mackintosh, ca să te cuprindă melancolia, acolo, pe Lună, unde cred că locuieşti. Să-i pun în ordine alfabetică, astfel vor fi de-a gata, ca şi ideile tale din Dicţionar.
Aş fi vrut să încep la litera A cu Sfântul Augustin, dar el a fost total impermeabil la nimicurile vieţii. Balzac m-a purtat ca pe un obiect magic, apoi m-a pierdut. Lui Baudelaire, cel de-o vârstă cu tine, i-am provocat frisoane poetice. Surorile Brontë m-au purtat pe rând, până când Emily m-a suflat definitiv la o răscruce de vânturi. Byron a rămas pentru totdeauna un suflet neliniştit, cu o uşoară îndoială asupra eleganţei mele văzându-mă rigid pe umerii lui Shelley. Cu Cehov, la Baden-Baden, am avut cele mai fericite clipe din viaţa mea, deşi el era foarte bolnav. Dickens m-a aruncat peste David Copperfield, l-am făcut celebru. Dostoievski, un alt născut în acelaşi an cu tine, m-a confundat cu Mantaua lui Gogol neînţelegând că toţi se trag din cauciucul meu natural. Sir Arthur Conon Doyle m-a făcut bucăţi ca să-şi îmbrace câinele din Baskerville. Dumas, tată şi fiu, s-au îmbolnăvit unul de la altul, amândoi iubeau ploile şi cameliile. La litera E nu-mi amintesc decât concernul Eschil-Sofocle&Euripide, în cearşafuri tragice. La F eşti tu. Gide m-a purtat pe etape. Bătrânul Goethe, prea târziu. Fraţii Grimm s-au jucat cu mine de-a v-aţi ascunselea până la moarte. Thomas Hardy m-a sfâşiat încercând să se spânzure, dar în ultimul moment s-a răzgândit şi a scris Tess d'Urberville. Cu Heine am avut divergenţe politice. Victor Hugo m-a aruncat în Sena. Ibsen, după o raţă sălbatică. Alfred Jarry, no comment. James Joyce, irlandezul, a căzut cu mine cu tot într-un pub din Dublin, iar într-o seară a alunecat pe-un ponton strigându-mi în faţă că era vorba de un pod dezamăgit. Kafka, modestul angajat al unei bănci falimentare, s-a rătăcit pe-un culoar şi a fost condamnat la moarte, din fericire nu ploua şi am rămas singur în Austria. Kipling m-a dus în junglă. Jack London în SUA, unde striga ca lupul şi mă muşca de nasturi. Thomas Mann m-a înnădit şi m-a târât prin toate sanatoriile vorbind singur despre Timp. Guy de Maupassant, fiul prietenei tale, a vrut să-şi dea drumul din turnul Eiffel, dar m-am opus. Margaret Mitchell m-a luat drept aripile vântului, iar Nabokov, drept Lolita. Pe Pirandello l-am pus în imposibilitatea de a atinge adevărul. Edgar Allan Poe m-a dăruit lui Baudelaire, astfel că poetul a avut două impermeabile. De moartea lui Puşkin mă simt responsabil, eram lipit de francezul care-i pupase nevasta, pe Natalia Puşkina. Ştiu cu precizie că era ora 2.45, după amiaza, şi Alexandr Sergheevici Puşkin a cerut o oglindă în care s-a contemplat îndelung, apoi a întors capul şi a cerut mure, pierduse duelul. Francezul mă luase ca martor. Proust m-a cumpărat de la Gentelman's magasine pe când îşi pierdea timpul în ceaţa londoneză. Rimbaud mă avea de la Verlaine. George Sand, de la tine, îi eram mai larg. Sir Walter Scott mă detesta, dar mă purta la ţară. La S e obligatoriu să-l trecem pe marele Will, chiar dacă nu existam în epoca shakespeariană. Stendhal m-a dus la mânăstire, unde m-am plictisit. În Parma. Strindberg, la teatru. M-a uitat în lojă. Tagore m-a acceptat pentru că tocmai îl tradusese Gide din indiană cu multe accente. Turgheniev m-a cumpărat din snobism şi m-a ţinut închis într-un dulap unde-mi urla zi şi noapte prin buzunare o soprană. Mark Twain era superstiţios şi uituc, niciodată nu-şi amintea cum mă numesc, întreba ba de Tom, ba de Huckleberry. Virginia Woolf mă îmbrăca noaptea, în dormitor, când îi veneau valurile. W. Wordsworth mă lua cu el în parc ca să-l inspire pe Proust. W.B. Yeats m-a ţinut zile şi nopţi pe umeraş pentru a da un nou suflu renaşterii irlandeze. Deşi, eu sunt din Glasgow. Ajunge.
Good bye, dear Gustav.
Your Mackintosh