Nea Marine,
Dacă tot trecurăm dincolo de toate fusele, ţi-oi spune şi io ce-am avut pe suflet, ca om. În timpul cât ai stat pe-aci, prin lume, n-avui cum să-ţi zic, să te deranjez din ale scrisului. De aia mă pornii acu', că poate o interesa pe careva.
Totul a-nceput de când te-a apucat pe matale să dai drumu' la motorul inspiraţiei, cum parc'ai zis la gazetă. Cum ţ-o fi venit să ne scrii şi pe noi ăştia mai amărâţi!? Cică aşa-i bine, să treci ca gâsca prin apă prin curente şi vârste, ca să ne arăţi şi pe noi lumii. Deh, o fi. Iote, aşa ajunsei io, Păun Umblatul, pân' pe coasta Americii, să râdă ai de citesc. Pe vremuri râdeau şi curcile, dar acu-s congelate. Să-ţi aduc aminte cum o luarăm spre Franţa, cu Nae al lui Urezanu, Florea al mic, de făcurăm echipă şi poze la E Fă-l. Ce să zic, am fi putut să trăim ca-n sânul lui Avram jucând căluşarii, da' se puseră să bată clopotele din Notredam, şi-i asurziră pe francezi. Jucam într-un cerc, pe-afară. Ăl mic s-a şi-mpiedicat, când dădea să strige i-a sărit un căţel de usturoi în ochiul unei babe de-a sărit aia ca arsă şi-a luat-o la fugă drept în otel sau cum zic ei, francezii, altarului, Doamne iartă-mă! S-a pus şi ploaia. După vreo două zile, de forţă majoră, io, Păun, m-am decis să plec la americani, şi ţin-te pân'la ocean, ca să iau vaporul să trec pe parte-ailaltă a globului. Întortocheate drumuri, era să-mi cânte ştirica pe Loara lor, că tot un Jiu e şi pe-acolo. Mă săturasem să dau din cap şi să zic toată ziua bonjur, silvulpe şi mersi. Nu te-nţelegea niminea altfel.
Şi trecui oceanul cu vaporul. Muică, ce de Jii! Stam colo la pupă şi vedeam numa' apă. Ăi din Ungureasca ar fi crăpat de necaz, că ei ziceau că oceanul e totuna cu coceanul. Râdeau tot ei. Aşa că începui să-mi caut rostul vieţii prin America. Taim izmanii! Nu ştiu cum se făcu, da' nimerii s-o văd pe Maia West. Dacă ştiam ce-o să paţ, închideam oichii de-atunci, că nici pe lumea ailaltă iote că nu-mi trecu. Mai întâi, poza. Pe Brodu Ei. Sta şi fuma dintr-un ăla lung, cu ţigara-n vârf. Ce femeie, nea Marine! Pe la noi nu s-a văzut aşa ceva de când e lumea. Noroc că mă-ntâlnii cu Radu Ţiganu, prin Niuiork, hai bă Păune, zice, să te iau la umblat, şi m-a dus s-o văd vie. Da din umeri. Ba-napoi, ba-nainte. Pieptu-i se umfla ca la curcan, când cloncăne. Dansa şimi. N-am mai adurmit vreo săptămână, fir-ai cutăruia de viaţă, rămâneam cu ochii zgâiaţi pân' la zi. Cum sta ea cu buzele întredeschise, că nici nu gemea, doar cânta. Mare America asta, nea Marine, nu ne punem noi, ai din Bulzeşti, cu ei, geaba ai zis matale că dacă ne nimeream unsprezece pe-acolo şi-un mut ager America era a noastră, a Bulzeştiului. Neam de neamul nostru n-are cum s-ajungă la nasul ei. Nici mai jos. E rea pasiunea asta distrugătoare, mă nene. Când îţi vine orbu' găinii pe oichi, gata, nu mai ai scăpare, te dejghină, te scofâlceşte, zici c-ai dat şi-n gălbeaza vacii, caşti din oichi şi mori de doru' dracului.
Mi-am luat ceas cu lănţug, barem să fi ştiut ora când m-oi duce, să dau fusu ba-napoi, ba-nainte, ca umerii ei... Maia morţii ei de viaţă! Iote de aia nu mai putui să stau coloşa şi mă-ntorsei aci, la noi. Ce să mai fac pe-acolo. Că şi matale, ce ţ'o fi venit să te-ntorci? Nu puteai să te fi făcut american să-mi zici mister Picoc în loc de Păun? Aveam şi eu, poate, şansa vieţii, să mă revendice muierea aia. Acuma, s-a dus totul, am ajuns iar la Lilieci, printre bălării şi morminte. Mă mai fac moroi, când mă plictisesc. Biata Lisaveta a tânără, ce s-a mai speriat când i s-a năzărit că mă vede prin bătătură, s-a stricat la cap, că i-a zis unu, al lui Tunsulica, mă fată, ia vezi că ăla-i tac-tu, că ce-a mai iubit-o pe mă-ta! Ei, am iubit-o pe mă-sa... E drept, că nici pe Mitra Baloţancăi, nevasta-mea, n-am iubit-o. Doar mi s-a părut. Era femeie cu mintea odihnită, nu da din umeri, n-avea din ăla cu ţigară-n vârf, ca Maia, făcea tărăboi, m-am înfundat lângă ea ca baba pe mormânt. Eu, om cu ceas adus din America. Că mai bine o strângeam cu el de gât, da' era prea scurt lănţugu'. Bine că fie-mea, Grigorina, mi-a semănat. Ceasul i l-am lăsat ei. Am învăţat-o şi cum să-l întoarcă. După fus. Alta era treaba dacă o făceam pe fată, pe Grigorina, cu Maia West, păi ia gândeşte şi matale unde eram noi acu'! S-a dus viaţa, nea Marine, te pomeneşti că se duce şi moartea, om lua-o iar de la cap.
Să-ţi fie cu pacea Domnului,
Păun Umblatul