Moment poetic (II)

Cel puţin trei dintre textele teologice epistolare ale Sf. Ap. Pavel sunt foarte cunoscute celor care merg la biserică, măcar în ocazii extreme, de felul nunţii şi al înmormântării. Le voi reda în cele ce urmează, în partea a doua a micului excurs în aceste texte pauline, făcut cu metrica de poezie modernă, aşa cum ne-a învăţat Nichita Stănescu că putem face textelor celor mai vechi, spre a le vădi frumuseţea cea nepieritoare:

(Efeseni 5, 21.33)

Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos.
Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,
pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos
este capul Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.

Ci, precum Biserica se supune lui Hristos,
aşa şi femeile - bărbaţilor lor,
întru toate.

Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre,
după cum şi Hristos a iubit Biserica
şi s-a dat pe Sine pentru ea,
ca s-o sfinţească,
curăţindu-o cu baia
apei prin cuvânt
şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită,
neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel,
ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.

Aşadar, bărbaţii sunt datori să îşi iubească femeile,
ca pe înseşi trupurile lor.
Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte,
căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său,
ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte,
precum şi Hristos - Biserica,
pentru că suntem mădulare ale trupului Lui,
din carnea Lui
şi din oasele lui.

De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa
şi se va alipi de femeia sa
şi vor fi amândoi un trup.
Taina aceasta mare este;
iar eu zic: în Hristos şi în biserică.
Astfel şi voi, fiecare aşa să îşi iubească femeia ca pe sine însuşi;
iar femeia să se teamă de bărbat.

(1 Thesaloniceni 4-5)

Fraţilor, despre cei ce au adormit
nu voim să fiţi în neştiinţă,
ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi,
care nu au nădejde.

Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat,
tot aşa credem că Dumnezeu pe cei adormiţi întru Iisus îi va aduce împreună cu El.
Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului,
că noi, cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului,
nu vom lua înaintea celor adormiţi.

Pentru că însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu,
se va pogorî din cer
şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi.

După aceea, noi, cei vii, care vom fi rămas,
vom fi răpiţi, împreună cu ei,
în nori,
ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh
şi aşa pururi vom fi cu Domnul.

De aceea, mângâiaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte.

Şi, în fine: nu mai transcriu aici, dar, poate, cel mai frumos imn închinat dragostei este capitolul al 13-lea din I Corinteni, pe care vă las plăcerea să îl redescoperiţi singuri, căci merită osteneala.