Eşti pe cale să devii jucător profesionist şi eşti destul de nerăbdător. Undeva în adâncul inimii tale ştii că, în final, vei reuşi. Dar, crede-mă, se va întâmpla mai devreme decât îţi poţi închipui. Vei avea parte de câteva urcuşuri şi coborâşuri timpurii, dar, în doar câţiva ani, îţi vei face loc în Top 5 mondial şi vei câştiga US Open, învingându-i, printre alţii, pe Ivan Lendl, John McEnroe şi Andre Agassi. La 19 ani, vei fi cel mai tânăr jucător care câştigă US Open.
Apoi, totul se va schimba.
La început, vei fi un american promiţător, dar necunoscut; apoi, când te vei trezi într-o dimineaţă după ce vei fi câştigat US Open, vei fi subiect de discuţie în talk-show după talk-show după talk-show. Toţi ochii vor fi aţintiţi asupra ta şi vei avea nevoie de timp să te obişnuieşti cu toată atenţia care ţi se va acorda - asta nu se va plia prea bine pe personalitatea ta retrasă.
A fi jucător profesionist înseamnă ceva mai mult decât să joci tenis. Cu cât ai mai mult succes, cu atât oamenii vor vrea mai mult de la tine. Asta nu va fi mereu ceea ce vei vrea să faci şi nu va fi mereu distractiv. Presiunea va fi la fel de epuizantă ca şi toate celelalte lucruri pe care le vei face pe terenul de tenis. Dar atunci când eşti un campion al tenisului, ai această responsabilitate. Joci tenis pentru că iubeşti jocul, nu expunerea la lumina rampei, aşa că pregăteşte-te. Ia în considerare posibilitatea de a urma cursuri pentru relaţia cu media. Pentru că relaţia cu media va dura vreme îndelungată. Din fericire, te vei retrage înainte ca aceste lucruri pe nume Twitter şi Facebook să se inventeze. Fii recunoscător pentru asta! Cândva vei înţelege ce vreau să spun acum.
Ah, şi lasă deoparte ziarele. Nu citi ce spun oamenii despre tine. Nimic bun nu poate veni din asta. Şi dacă totuşi auzi sau citeşti ceva de rău despre tine, nu te lăsa afectat. Lasă racheta să vorbească în numele tău.
Acum, hai să vorbim puţin despre joc. De-a lungul carierei tale, se va inventa un nou tip de racordaj care va aduce îmbunătăţiri la capitolele efect şi viteză. Vei observa cum un tip precum Gustavo Kuerten îl va folosi cu succes pe zgură şi, chiar dacă antrenori şi alţi jucători te vor sfătui să foloseşti noul racordaj - montat pe o rachetă ceva mai mare care ţi-ar permite o diminuare a numărului de erori, fapt ce te-ar face să câştigi pe zgură - nu vei ceda. Asemenea multor jucători de tenis, eşti un pic obsedat de echipamentul tău, dar, dacă vrei să câştigi Open-ul francez şi să reuşeşti Marele Şlem al carierei, va trebui să încerci ceva diferit. Fii deschis în faţa noilor tehnologii!
Mai mult decât orice, nu uita să ai grijă de arma ta cea mai importantă: corpul. Ai grijă ce mănânci. Vor fi numeroase cazurile în care te vei trezi în miez de noapte tânjind după lucruri nebuneşti, cum ar fi un hamburger sau o pizza. Asta se va întâmpla pentru că corpului tău îi va lipsi ceva. Dacă vei ignora acele momente şi nu vei înţelege ce-i lipseşte corpului (nu, nu va fi vorba de burger sau de pizza), vei intra pe teren a doua zi şi nu vei avea succes.
Nicicând nu va fi mai evident asta decât la US Open-ul din 1996. Îl vei întâlni pe Alex Corretja în "sferturi" şi, în setul al patrulea, vei rămâne fără benzină pentru că nu te vei fi hrănit cum trebuie înainte de meci. Vei avea nevoie de multă energie şi pentru asta vei alege o doză de Coca-Cola. Nu aceea va fi soluţia. Ce ţi se va întâmpla este că vei vomita pe teren în timpul tie-break-ului din setul cinci. Vei câştiga, până la urmă, meciul, dar crede-mă, nu va fi deloc plăcut (deşi tuturor celorlalţi le va plăcea la nebunie tensiunea meciului).
La un moment dat, toată lumea va deveni obsedată de nutriţie. Fii cu un pas înaintea lor!
De asemenea, ai grijă ce medicamente foloseşti. Dacă vei lua din când în când medicamente pentru a scăpa de problemele cauzate de diferenţele de fus orar, vei ajunge, pe nesimţite, să le iei în fiecare seară. Când te va durea braţul şi vei primi tratament medicamentos, să arunci sticla cu pastile! Acele pastile îţi vor da un ulcer dureros şi sâcâitor. Ai grijă ce bagi în corpul tău!
Vei ajunge să joci împotriva idolilor tăi, Ivan Lendl şi Jimmy Connors - oamenii pe care i-ai urmărit în timpul copilăriei şi adolescenţei tale. Vei ajunge chiar şi în situaţia de a juca dublu cu John McEnroe, o alăturare care se va dovedi pe cât de bizară, pe atât de perfectă. Tu, dreptaciul calm, concentrat, şi McEnroe, stângaciul extrovertit, plin de energie. Când el se va enerva, tu îl vei calma. Când tu vei fi într-un moment de acalmie, el te va umple de energie. Vă veţi echilibra perfect unul pe celălalt. Veţi câştiga Cupa Davis împreună şi va fi partea cea mai amuzantă a carierei tale să joci alături de, probabil, cel mai mare jucător de dublu din toate timpurile.
Dar, după ce vei părăsi terenul de joc pentru totdeauna, va exista un singur adversar al cărui nume va fi mereu rostit alături de numele tău. Andre Agassi.
Ştiu că nu ai cum să-ţi dai seama de asta acum, dar vei avea parte de o rivalitate feroce, specială, cu Andre Agassi. El va fi cel mai bun jucător împotriva căruia vei juca în cariera ta şi el va scoate la lumină ce e mai bun în tine. Veţi ajunge să fiţi cei mai buni din lume şi disputele dintre voi vor fi mereu meciuri de categorie grea, privite cu un interes enorm.
Vei fi îndeajuns de norocos încât să joci împotriva lui în cinci finale de Mare Şlem, din care vei câştiga patru. Dar dacă vrei să le câştigi pe toate cinci, ascultă-mă!
În finala din 1995 de la Australian Open, veţi ajunge la 1-1 la seturi. Vei conduce cu 6-4 în tie-break, servind pentru câştigarea setului, ceea ce te-ar aduce în situaţia de a conduce cu două seturi la unu şi într-o ipostază destul de favorabilă. Nu servi spre exterior! Serveşte pe mijloc. Dacă vei servi spre exterior, te va pasa pe forehand, va câştiga tie-break-ul, setul şi meciul. Va fi singura finală de Mare Şlem în care te va învinge. Această schimbare a tacticii de la serviciu nu-ţi va garanta victoria, dar te va pune într-o poziţie mai avantajoasă.
Vei câştiga atât primul, cât şi ultimul tău turneu de Mare Şlem în finale jucate împotriva lui Andre şi, undeva pe la mijlocul intervalului dintre ele, vei înţelege cât de importantă e rivalitatea voastră atât pentru tenisul american, cât şi pentru voi doi. Această rivalitate va fi mai importantă decât oricare dintre voi ar putea visa. Jocul vostru e atât de diferit! Personalităţile voastre, la fel. Limitată însă strict la aspectul profesional şi acompaniată de respect reciproc, această rivalitate va fi una dintre cele mai mari din istoria tenisului.
Nu doar pe Andre şi rivalitatea dintre voi ar trebui însă să îi preţuieşti. Vor fi mulţi oameni care vor avea un impact major asupra jocului tău de tenis şi asupra vieţii tale - nici unul însă nu va fi mai important decât viitorul tău antrenor, mentor şi prieten, Tim Gullikson.
În timpul aceluiaşi Australian Open din '95 în a cărui finală vei pierde în faţa lui Andre (asta dacă nu îmi vei urma sfatul), Tim va leşina din senin şi va rata turneul. Să-l vezi pe patul de spital şi să-i vezi fratele plângând în hohote nu va fi ceva ce vei putea îndura de unul singur.
Vorbeşte despre asta! Ştiu, eşti introvertit şi retras. Dar întâmplarea asta e prea dură ca să-i poţi face faţă de unul singur. Dacă nu vei vorbi, ea va creşte în tine şi va ţâşni ca un şuvoi de emoţie în timpul "sfertului" cu Jim Courier când vei ceda nervos şi vei plânge chiar acolo, pe teren.
Până la urmă, Tim va muri din cauza cancerului la creier care îi va fi provocat leşinul şi asta te va lovi încă mai tare. Nu trece prin asta de unul singur. Preţuieşte-l pe Tim cât timp îţi va fi alături şi vorbeşte despre el când nu va mai fi. O să-mi mulţumeşti mai târziu pentru sfatul acesta.
Oamenii din viaţa ta, oameni precum Tim, ei te vor modela. Preţuieşte-i!
Preţuieşte-l pe prietenul tău, Jon Black! Când îţi va da numărul de telefon al fetei ăleia drăguţe pe nume Bridgette, pe care o s-o vezi pe ecranul de la cinema, mulţumeşte-i şi sun-o pe fată. Ştiu, nu e stilul tău să faci asta. E ciudat. Dar fă-o, sun-o! Şi, mai târziu, când va deveni soţia ta, preţuieşte-o. În fiecare zi, preţuieşte-o!
Preţuieşte-le pe surorile tale, Stella şi Marion, şi pe fratele tău, Gus! Ascultă-i! Dau sfaturi bune. Şi să fii sigur că întotdeauna te vor susţine necondiţionat.
Preţuieşte-ţi părinţii! Îţi vor oferi îndrumarea de care vei avea nevoie. Te vor susţine întotdeauna. Te vor lăsa să-ţi dezvolţi personalitatea. Şi acum, când eşti pe cale să devii jucător profesionist, preţuieşte faptul că ei ţi-au oferit şansa unei copilării cât s-a putut de normale. N-au pus şi nu vor pune prea multă presiune pe tine. Sacrificiile pe care părinţii le fac sunt lucruri pe care n-ai cum să le vezi când ai 16 ani.
Priveşte-i cu atenţie şi ia notiţe. Îţi vor fi de folos în ziua în care vei avea şi tu doi fii.
Ai 16 ani şi viaţa ta abia începe, dar nu ceda ispitei de a privi în fiecare clipă înainte. Va fi foarte greu pentru că, după fiecare turneu, chiar şi dacă îl vei câştiga, atenţia ta se va îndrepta imediat spre următorul. Îngăduie-ţi timp pentru a preţui marile victorii şi împarte-le cu familia şi cu prietenii. Bucură-te de tinereţe cât poţi de mult! Marea răsplată e călătoria!
Joacă tare, fă-o mereu în stilul tău şi rămâi onest cu tine însuţi! Fă toate astea şi n-ai cum să dai greş!
Al tău,
Pete (43 ani)
Notă: Versiunea originală a acestui text a apărut la theplayerstribune.com/letter-to-my-