Anume citez celebrul titlu (postum) al lui Simone Weil (din care sper să pot să traduc cât de curând): femeie, evreu, mistic, sindicalist (altfel spus, filosof: umanitate ameliorată). Urez din suflet şi cu toate puterile minţii această "reţetă" umană absolut improbabilă Estului şi societăţii occidentale actuale, în general.
Iar propunerea congruent-concretă, aplicată, spiritual-"tehnocratică" pentru noi-aceştia-acum e aceasta: Guvernul să dea pînă la urmă Bisericii banii pentru Catedrală, iar Biserica, scuturîndu-se de superbia actualei slave deşarte, să doneze aceşti bani pentru refacerea (centrului) Bucureştiului, adică pentru punerea vieţilor oamenilor în siguranţă.
În loc de Mîntuire de Mîntuială, prin construcţii faraonice grele, apăsătoare, cu har tras de păr, silnic, România are nevoie de Salvare: Bucureşti-Catedrală a unei Vieţi-de-Acum simplu sigure.
0 comentarii
Arhiva rubricii
Revoluția 35: de la sfîrșitul istoriei la vandalizarea politicului și a societățiiPentru un nou balcanism (fără balcanizare) al lumiiDa, Ana BlandianaS-au jucat cu focul, și au dat foc la țară. Jurnal de dezastru (din refugiu interior)In-acțiunea, sau pauza de gîndire (filme balcanice)Toate articolele din această rubricăRubricile categoriei
4SPACEEvul MediaBucureștiul străzilor uitateUrbariumPortreteExotic clubMass-miezuriCuvinte şi spaţiiDon Quijote RătăcitorulcarnetzELLEUtopicaPost-itoameni pe care îi admir, oameni pe care îi iubescCronica insolităDoza săptămânală de eroismJurnalul unui obsedat de serialeTexte, Pretexte, Contexte (şi Subtexte)Scurt tratat de moftologieO gură de TeacherHistory LapseComicopolisPublicitate