Ambalaj

Ca în fiecare an, şi în 2015 am probleme cu împachetatul. Ambalaje boţite, cutii care nu se închid, pungi prea mici, prea mari, prea colorate sau, din contră, complet lipsite de personalitate.

Cum am cinci minute de singurătate, mă căznesc să remediez situaţia. Analizez, schimb, recalibrez, lipesc. Invariabil, când termin, hârtia se rupe. Sau se şifonează iremediabil.

Colţuri de carte (da, am împachetat câteva cărţi) se iţesc de sub desene cu steluţe, moşi, reni şi pachete perfecte. Diverse obiecte îmi refac proustian în minte poveşti de peste an. Aud în minte deja "Pentru mine?" şi "Hai, măăăăi!" şi "Da' nu trebuia!". Văd mâini mai abile decât ale mele descotorosindu-se de harnaşamentul de panglici şi scociuri însăilat cu trudă ilicită. Bifez oameni şi obiecte, într-o listă mentală.

Da, şi la mine se întâmplă aşa. Crăciunul e o poveste cu pachete. Cu mai multe calorii ca de obicei. Cu ştii tu unde e instalaţia de beculeţe? şi vezi că am găsit brad. Cu era la ofertă şi ai grijă să nu se spargă, cu n-am mai găsit, îmi pare rău, vezi că lucrez şi pe 24 şi mami, noi când îi scriem lui Moş Crăciun? Cu Moş Crăciun (iei tu costum? da, găseşti tu Moşul? păi şi dacă se prinde? da, da' era mai mică atunci, măi şi vezi că la ăla de la serbare s-a cam prins...). Cu le-ai scris tu...? mergem la... şi unde-or fi pantofii ăia ai mei, ştii tu? Urări, mail-uri, deadline-uri, cumpărături, vizite, zâmbete chinuite şi zâmbete largi, cu nu, mulţumesc, ţin post şi nu pot, că m-am îngrăşat, iar urări, telefoane, câteva scrisori în plic, la cutia poştală. Cu bine, dar numai o linguriţă şi hai că n-o fi foc. Cu o scrisoare sub brad (mi-a scris Moş Crăciun!). Cu suportul de brad şi fostul suport de brad şi bradul (oare de ce nu miroase a brad?).

Şi, totuşi, povestea e alta. În esenţa ei, povestea asta e cu te iubesc şi acasă şi împreună şi mi-e dor şi suntem toţi împreună, în mintea mea. Tot ce e frumos în ea nu se poate împacheta şi nu are cod de bare. E cu vreau acasă şi cu imagini cărora nu le faci poze, pentru că îţi rămân pe retină şi cu totuşi, de ce nu miroase a brad?. E cu poveşti. Frumoase, tocmai pentru că nu sunt perfecte. Frumoase, pentru că sunt ale tale.

Maria, tu crezi în Moş Crăciun?
DA!