În 2015 am primit un ajutor nesperat şi necondiţionat din partea Marinei Constantinescu, am cunoscut un om care a decis că merit un vot de încredere şi, pe lângă votul de încredere acordat, a luat decizia că şi alţi oameni trebuie să creadă. M-am bucurat să văd că un om care nu a aşteptat nimic în schimb a făcut ceva cu bucurie, pentru un alt om. Deci, Flori pentru Algernon a avut un drum frumos.
Anul 2015 mi-a adus mai puţini prieteni... sau a mai curăţat din ce trebuia. Am învăţat cum un obiect poate căpăta valenţe diferite. Cum un afiş pentru tine poate deveni faţă de masă pentru alţii aşa cum o platformă e scenă în actul întâi, plajă în actul al doilea, masă în actul trei şi tot aşa. Legat de asta, am avut în pic şi din gustul unui Pescăruş, acum, pe final de an. Înainte, am dat şi o Spargere... cu colegii de la Naţionalul craiovean şi tot aşa.
A fost un an plin cu de toate. A fost un an atât de plin, că vreau să se încheie. 31 decembrie e odihna lui binemeritată.
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2015 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2016. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2013, dar rămasă încă valabilă.