Drifting: Trienala de Arhitectura East-Centric 2016

Drift, drifting: mişcare/deplasare înceată, treptată, mişcare de derivă; a te lăsa dus, purtat (de val); a plana/a hoinări (a merge nonşalant); a aluneca/a glisa; depunere/sediment temporar; tendinţă, trecere lină de la încet, la rapid; a profita ("zen") de fluxuri şi reliefuri, a lucra cu mediul, a te insera în mediul natural-cultural urmîndu-i curenţii, trendurile şi tendinţele, coregrafie-acrobaţie, performanţă şi performativitate, paradox eleat-heraclitic flux-formă, a exprima, a incita, a elibera, a unifica etc.
 
Cuvînt straniu, şuierat onomatopeic al istoriei contemporane înseşi, expresie imediată a schimbărilor ei de viteză, contribuind astfel la o impetuoasă materializare a curenţilor de suprafaţă şi de adîncime ai actualităţii, deci la exprimarea incontrolabilelor procese în care sîntem angajaţi, driftul, driftingul este unul dintre cele mai emblematice cuvinte ale epocii noastre în înţeles strict. Termen transversal, el ne exprimă ironic fără drept de apel. Prin intermediul lui, însăşi arhitectura contemporană, în cea mai reprezentativă parte a ei, (re)devine un simbol şi o cheie de înţelegere prin care ne putem "citi" actualitatea. Arhitectura-drifting ca expresie a istoriei-drift exprimă paradoxul derivei controlate dinăuntru, aparenta pasivitate a surferului care, identificîndu-se cu valul (trendul, curentul, elanul, procesul etc.), reuşeşte să transforme, dîndu-i corp, acceleraţia şi energia în formă, arhitectura devenind astfel amprentă, aluviune aparent informă, haotică a fluxurilor şi vortexurilor istoriei. Altfel spus, cum să construieşti ceea ce se întîmplă.
 
Expoziţia îşi propune să urmărească declinarea tuturor acestor semnificaţii în arhitectura recentă a Europei Centrale, de Est şi Sud-Est, urmărind felul în care construitul se poate mula atît temporal pe lumea istoriei, cît şi spaţial în mediul deopotrivă natural şi cultural, pentru a exprima şi a regulariza, cristalizîndu-le, trăirea şi tranziţiile epocii, amortizînd, acolo unde este nevoie şi unde se poate, şocurile şi virajele ei prea bruşte.
 
Trienala de Arhitectura East-Centric este consecinţa firească a unui demers susţinut şi continuu de înregistrare şi înfăţişare dintr-o perspectivă critică a arhitecturii din Europa Centrală şi de Est pe care Fundaţia Arhitext l-a început în urmă cu mai bine de 8 ani. A început prin a dedica numere ale revistei Arhitext arhitecturii din anumite ţări sau oraşe din această zonă. În 2011 Fundaţia a făcut primii paşi spre asumarea explicită a obiectivelor sale la nivel regional şi a organizat un eveniment cultural de succes: Festivalul Fluenţe, în octombrie 2011, la Timişoara, în care a angrenat o serie de specialişti din Europa Centrală şi de Est. Urmărind aceeaşi idee principală şi în acelaşi timp venind din nou în întîmpinarea nevoilor categoriilor de public ţintă pe care le vizează, Fundaţia a organizat în anul 2013 prima ediţie a Trienalei de Arhitectură East Centric, cu tema Trans(a)parenţe, la Bucureşti. Punctele centrale ale Trienalei de Arhitectură East Centric sînt reprezentate de expoziţia tematică şi de cele două expoziţii naţionale ale partenerilor  (demers critic), concursul de eseuri (discursuri critice) şi Premiile Arhitext East Centric (demers şi discurs arhitectural practic).
 
Primul modul, expoziţia tematică Drifting, îşi propune să continue demersul de creare a unei platforme vii de înregistrare şi promovare a arhitecturii contemporane din Europa Centrală şi de Est (Albania, Austria, Bielorusia, Bosnia Herzegovina, Bulgaria, Croaţia, Republica Cehă, Cipru, Estonia, Germania, Grecia, Kosovo, Letonia, Lituania, Macedonia, Republica Moldova, Polonia, România, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Turcia, Ucraina, Ungaria), a situaţiei în care aceasta se găseşte, dar şi a factorilor care au determinat o serie de caracteristici ale arhitecturii contemporane din regiune. Urmărim astfel să prezentăm aspectele importante ale procesului de transformare a arhitecturii contemporane şi împreună cu aceasta a criticii de arhitectură din regiune printr-o expoziţie tematică şi o dezbatere critică, pe aceeaşi temă, la care vor participa specialişti din domeniu, atît din ţară cît şi din străinătate. Alegerea unei teme specifice pentru Trienală şi implicit pentru expoziţia tematică este motivată de dorinţa constantă a Fundaţiei de a oferi publicului său o perspectivă consistentă, bazată pe un demers precis asupra domeniului vast al arhitecturii. Astfel, expoziţia va prezenta o selecţie de lucrări de arhitectură valoroase, dar şi relevante atît pentru contextul istoric regional, cît şi pentru contextul social şi cultural local. În acelaşi timp, atît expoziţia cît şi dezbaterea critică vor oferi o nouă direcţie de explorare la nivelul discursurilor critice contemporane de arhitectură.