Este extrem de plăcut când într-o epocă a provizoratului poţi vorbi cu mai bine de o lună înainte de începutul ei despre o stagiune precum cea a formaţiilor muzicale radio, care începe, ca de obicei, pe 1 octombrie. Programul ei este deja stabilit până la final (ceea ce reprezintă o excepţie între programele instituţiilor de spectacol bucureştene), ceea ce contribuie la menţinerea fidelităţii publicului (care ştie la ce se abonează) şi nu numai. O astfel de coerenţă a programului începe să confere funcţionalitate şi credibilitate instituţiei şi în relaţia cu artiştii, agenţii şi casele de impresariat din spaţiul vest-european şi nord-american, ştiut fiind faptul că aceştia îşi planifică evenimentele în avans pe cel puţin 3-4 ani. Aşa se face că prezenţa pe această scenă a unor artişti români importanţi ai momentului din afara ţării va fi mult uşurată în viitor, ştiut fiind faptul că inexistenţa unui calendar ferm a privat publicul de prezenţa unor artişti pe cât de valoroşi, pe atât de doritori de a cânta din nou acasă.
În trei luni, remarcăm cel puţin trei evenimente care se şi recomandă ca atare. Pentru început, este vorba despre concertul aniversar Iosif Conta – 80 de ani, cu un program Beethoven ce va atrage, cu siguranţă, spectatorii. Apoi deschiderea de stagiune în care este invitat un dirijor de “categorie A”, Leif Segerstam (cu un program Sibelius-Enescu), eveniment fără precedent la Formaţiile muzicale radio în afara Festivalurilor “Enescu”, cel puţin după 1990 şi echivalent ca importanţă cu sosirea lui Seiji Ozawa pentru a dirija la Bucureşti Filarmonica “George Enescu”, în urmă cu doi ani. Al treilea eveniment este aniversarea Paul Popescu – 75 de ani de viaţă şi 50 de ani de carieră, în care alături de Concertul nr. 5 pentru vioară de Vieuxtemps cu Florin Croitoru, se va cânta impunătoarea Simfonie a IX-a de Mahler.
Muzica aleasă pentru concertele de miercuri (Orchestra de cameră) şi vineri (Orchestra Naţională) se înscrie în general în zona clasico – romantică, post-romantică şi impresionistă (până la Mahler, Ravel, Richard Strauss şi Sibelius), cu interesante incursiuni în acea muzică a secolului XX acceptată unanim de marele public (cantata Alexandr Nevski de Prokofiev, Aaron Copland – Suita “Appalachian Spring“, Astor Piazzolla – Serie del Angel, Samuel Barber – Adagio pentru coarde op. 11, Stravinski – Apollon musagete, Şostakovici – Simfonia a VIII-a). Este prezentă şi muzica românească, reprezentată prioritar prin George Enescu, dar şi prin Theodor Rogalski –Trei dansuri româneşti, Doru Popovici – opera camerală Giordano Bruno sau Şerban Nichifor – Cello-Memorii, ori muzică contemporană străină - Leif Segerstam – Simfonia “Violaelina“. În această primă parte a stagiunii încep să fie programate lucrări enesciene (Suita I pentru orchestră cu Leif Segerstam la deschiderea stagiunii sau Simfonia I în mi bemol major cu Sergiu Comissiona, care se va cânta în noiembrie la Bucureşti şi Paris) ca o avanpremieră pentru “anul Enescu” prin care se va comemora în 2005 împlinirea a 50 de ani de la moartea marelui maestru al muzicii româneşti. Tot de preocupare pentru aspectul repertorial ţine şi integrarea în stagiunea Orchestrei Naţionale, pe 10 decembrie, a unui concert de jazz simfonic, avându-l ca dirijor pe compozitorul american de origine română Sabin Păutza şi ca solişti pe saxofonistul Nicolas Simion şi pianistul Florian Weber cu Concertul pentru saxofon, pian şi orchestră de Richard Oschanitzky, care deşi nu este marcat ca primă audiţie, pentru mulţi dintre cei prezenţi în sală va fi. Iată un pozitiv tip de deschidere către genurile muzicale de frontieră de care nu sunt capabili mulţi dintre conducătorii de instituţii de concert şi spectacol de la noi.
Modul în care este selectată muzica acestei prime părţi a stagiunii pare să demonstreze faptul că acel colectiv care concepe programele, condus de directorul Nicolae Costin (întotdeauna în acord cu dirijorii şi soliştii invitaţi, dar în mod cert după criterii unitare) are ca principal scop atragerea publicului către sala de concert. Astfel de programe nu pot face decât săli pline, atunci când beneficiază de interpretări bune şi chiar medii. Dacă şi interpretările sunt de calitate excepţională, se poate ajunge la veritabile concerte-eveniment, mai multe decît cele anunţate deja sub acest generic în aceste prime trei luni.
Aşa cum stagiunea radio ne-a obişnuit, nivelul mediu al dirijorilor invitaţi este mai bun decât cel al stagiunilor concurente şi ne referim în primul rând la Filarmonică. Invitaţii se alătură dirijorilor casei, în frunte cu Horia Andreescu. Începând cu “surpriza” Leif Segerstam, pleiada dirijorilor invitaţi continuă cu Milen Nachev, Vakhtang Jorania, Ervin Acel, Sergiu Comissiona, Mendi Rodan etc. Dacă ne referim la solişti, vor cânta în această toamnă la Bucureşti mari instrumentişti români din diaspora (Mihaela Martin, Silvia Marcovici), din generaţia tinerilor consacraţi, ajunşi la maturitatea artistică (Florin Croitoru, Daniel Goiţi) sau din cea a tinerilor excepţionali ce au terminat de curând facultatea (Răzvan Suma, George Cosmin Bănică). De asemenea apar şi o serie de invitaţi străini pe care i-am mai auzit la Radio şi care nu pot decât să confirme revenind cu alte lucrări (Nelson Goerner, Michael Roll) – toţi cei menţionaţi promiţând concerte remarcabile. Şi aici, ei se alătură soliştilor casei, Alexandru Tomescu, Cristina Anghelescu, Dana Borşan sau cvartetului Voces. Corul Radio are şi el o activitate extrem de intensă, în afara concertelor vocal-simfonice prezentând un program dedicat exclusiv creaţiei corale contemporane româneşti şi un concert de colinde. Sezonul toamnă-iarnă pare a fi benefic şi pentru turnee. Şi ne referim atât la turneul de “imagine” al Orchestrei Naţionale, din 2-7 noiembrie în patru capitale europene (Paris, Viena, Bratislava, Budapesta), la cel de la Paris din 23 noiembrie, cât şi la cel mai exotic, din Coreea, al Orchestrei de Cameră.
În afara confirmărilor pe care le putem prevedea, aştept cu curiozitate întâlnirea cu dirijori şi solişti pe care nu am avut ocazia să-i cunosc până acum, precum Thomas Wellin, Mihaela Minghiraş-Couture, Serghei Markarov sau Ofra Iytzaki.