Un exerciţiu de hiperscriere cît mai exactă (adică foarte puţin creativă). Realism sintactic, ortografic şi mai cu seamă de punctuaţie.
[În zonele periferice, secunde, intermediare, terţe precum România care nu sînt nici excluse, dar nici centrale, ci doar integrate sau cooptate, care nu sînt nici metropole, dar nici colonii propriu-zise (cum cred, reducţionist, unii), care nu sînt nici ocupate, dar nici propriu-zis suverane, ci ceea ce am putea numi nişte state-franciză, nişte puteri concesionate şi delegate, atitudinea faţă de astfel de instituţii (şi faţă de instituţii, în general: faţă de stat) trebuie să fie dublă, încrucişată, aparent contradictorie: în acelaşi timp critică şi constructivă, adică direct de-constructivă.]
Zonele periferice, multiplu secunde, adică intermediare, terţe precum România nu sînt nici excluse, dar nici centrale, ci doar integrate sau cooptate; nu sînt nici metropole, dar nici colonii propriu-zise (cum cred, reducţionist, simplist, facilitant, unii); nu sînt nici ocupate, dar nici propriu-zis suverane; ci ceea ce am putea numi nişte state-franciză, nişte puteri concesionate şi delegate.
Contractul se poate schimba (iar aceasta este tocmai istoria), niciodată, însă, faptul că există contract, şi că acesta este întotdeauna de închiriere (din el derivînd multe altele, de sub-închiriere: ontologiile regionale).
Închiriere, sub-/supra-închiriere, arendă: Constituţie. Preţul existenţei între (teritoriu-frontieră).